Chiar dacă lucrurile nu merg deloc bine în ţara asta, întotdeauna am crezut cu tărie că nu trăim într-un „sat fără câini”. Întotdeauna am crezut că există o autoritate ce trebuie respectată, că există legi care trebuie aplicate şi că, aşa, în general, viaţa noastră se deapănă nu la voia întâmplării, ci şi datorită şi mai ales respectând nişte convenţii sociale cărora ne-am supus cu toţii. Convenţii sociale precum aceea că persoanele alese în funcţii de conducere trebuie să conducă cu adevărat şi nu doar să mimeze că fac asta, în timp ce ţin scaunele directoriale doar încălzite. Convenţii sociale precum acelea că o lege este elaborată pentru a fi aplicată, pentru a face ordine ne-a cerut Uniunea Europeană. Convenţii sociale în care muncim pentru a ne putea plăti, ca buni cetăţeni, taxele şi impozitele, astfel încât să contribuim la funcţionarea imensei maşinării economice… în fine, aţi înţeles ideea!
Bun, dacă suntem de acord cu toate astea până acum, de ce încă mai avem problema căldurii la Galaţi? În timp ce pe gălăţeni îi trec apele de cât înjură că nu au căldură în case, autorităţile locale joacă în continuare acelaşi joc ipocrit al vinei colective. Şi uite-aşa aflăm că „noi trebuie să dăm drumul la căldură”, că „vom analiza soluţiile (?!)” şi că evident că „vom face” sau, după caz, „am făcut toate eforturile”.
Ei nu zău? În primul rând, care noi? Noi, gălăţenii care tremurăm prin case de frig, noi elevii care dârdâim prin băncuţe, noi, prichindeii de grădiniţe care ne încălzim făcând gimnastică la fiecare jumătate de oră sau poate noi, Domnii şi Stăpânii acestui oraş fără căpătâi? Într-adevăr, îmi trebuie studii de specialitate pentru a înţelege toate ingineriile făcute de Apaterm, care a ajuns în colaps, sau pentru a înţelege a cui este vinovăţia mai mare, de s-a ajuns în această situaţie.
Nu sunt justiţie, nu sunt poliţie şi nu am să pun verdicte, aşteptând ca autorităţile din acest stat de drept să îşi spună cuvântul, căci, nu-i aşa domnilor conducători?, nu veţi uita să faceţi/comandaţi anchete astfel încât să vedeţi cum de a ajuns Apaterm în halul în care a ajuns! În schimb, nu îmi trebuie studii de specialitate pentru a vedea un lucru simplu: Galaţiul nu are căldură, un serviciu public de care cetăţenii trebuia, conform legii, să beneficieze de acum două săptămâni. Şi tot logica îmi dă următoarele variante în această problemă: la Galaţi nu avem căldură fie pentru că nu se poate, fie pentru că nu se vrea. Iar că nu se poate, eu nu cred! Ar însemna că degeaba avem şi primar şi viceprimari (doi!) şi consilieri locali (27) şi prefect şi subprefect şi ANRSC şi parlamentari la Bucureşti şi secretari de stat în Guvern şi mai ce vreţi dumneavoastră!
Este drept, de existenţa anumitor funcţii pe care le-am enumerat mai sus mai că îmi vine să mă îndoiesc, având în vedere absenţele notabile din ultimele zile de la evenimente care nu că reclamau, ci strigau în gura mare că trebuie onorate cu prezenţa. Iar dacă de Ziua Armatei, Primăria nu a fost reprezentată de nimeni (de ai fi spus că această instituţie s-a golit, subit, de primar şi de cei doi viceprimari), este de neînţeles absenţa administraţiei locale de la şedinţa comisiei de dialog social. Căci dacă nici problema căldurii gălăţenilor nu este o chestiune care să privească primăria, ce altceva mai este? Iar impardonabila absenţă nu poate fi justificată de nicio motivaţie şi cu atât mai puţin de faptul că „se doreşte un linşaj mediatic al primăriei” (aşa cum se vehiculează); dacă directoarea Adriana Stratulat a avut curajul să vină în faţa a 200 de oameni nervoşi şi să explice de ce Apaterm nu distribuie căldură, nu înţeleg de ce, din trei aleşi – un primar şi doi viceprimari – nu a îndrăznit niciunul să vină… Revenind la logică, să reţinem: nu avem căldură pentru că nu se poate sau nu se vrea. Iar eu nu cred că nu se poate, cu atâţia conducători cu câţi avem.
