Hai, că mai e puţin! Şi, în curând, emoţia versului eminescian va da în clocot pe Facebook şi pe alte reţele de socializare. Vor curge – râu! – postări, flori de tei, strofe, poezii întregi, vorbe de duh… Cine mai ştie dacă Mihai Eminescu le-o fi gândit (măcar) vreodată, cu atât mai puţin scris, dar îi sunt atribuite generos de trăitorii unei lumi mai degrabă demonstrative. Care simt nevoia să epateze! Nu-i aşa, de Ziua Culturii Naţionale, cei mai mulţi ne simţim datori să ne exprimăm în vers eminescian.
Şi ce dacă nivelul propriu de aprofundare în opera eminesciană n-a depăşit prima strofă din „Somnoroase păsărele”. Şi ce dacă „Mai am un singur dor” – testamentul poetic, după cum am învăţat şi am şi uitat la şcoală – „Scrisoarea III” sau „Luceafărul” ne-au dat fiori de groază (alt fel de emoţie, negativă) la teze, Evaluare şi Bacalaureat. Acum suntem datori să-l „cântăm” pe Eminescu. Desigur, la monument. Cel din Galaţi, din parcul care poartă numele Poetului.
Pe vremuri, statuia apărea în mai toate fotografiile de nuntă ale perechilor care tocmai spuseseră „Da” la Starea Civilă.
Acum, acoperiţi de negreală, Poetul şi Muza din parc aşteaptă… Aşteaptă ghirlanda care, în mod tradiţional, i se agaţă Poetului de gât: „omagiu” aniversar sau comemorativ, după caz. Zău dacă pricep de ce, că nu suntem în Hawaii…
Muza aşteaptă, poate, să nu i se sfărâme sub picioare soclul crăpat, pe care abia se mai poate citi numele sculptorului Frederic Stork.
Un zbenghi albicios – ca o pată de var ori vopsea – marchează dosul grupului statuar. Contrastează cu erupţia negricioasă acoperă marmura monumentului.
În vara anului trecut, scriam că în 2025, adică anul acesta, ar putea fi incluse în bugetul Galaţiului sumele necesare pentru lucrări. Măcar de igienizare! – că la restaurare e deja prea departe şi prea scump ca să ne gândim.
Iată, fântâna reparată şi modernizată acum şase ani zace cu mozaicul degradat sau chiar sărit al bazinului, în aşteptarea unei expertize care să ne spună de ce s-a stricat…
Dar astea-s deja detalii. Important este să-l omagiem pe Eminescu! De la manifestări şi activităţi organizate de instituţii publice la postări pe persoană fizică sau publică, suntem în gând şi în faptă cu Eminescu.
Eminescu să ne judece!