Nu aveţi senzaţia, în ultima perioadă, că domnii şi doamnele (nu discriminăm) din politica românească se joacă, pur şi simplu, de-a partidul? Nu cred să se mai fi întâmplat vreodată, în plină campanie electorală pentru Cotroceni, ca politicienii să explodeze partidele de pe dinăuntru, fără niciun fel de grijă pentru imagine, fără vreo bătaie de cap referitoare la cum va înregistra electoratul chestiunea şi dacă nu cumva îi va arde exact acolo unde îi doare mai mult, adică la vot.
Să recapitulăm, pentru cine nu este la curent cu mişcările dâmboviţene.
USR s-a dezis de propriul candidat, Elena Lasconi, care, la rândul ei, a aruncat cu acuze în totuşi încă actualii colegi de partid. Aceştia au decis să susţină un candidat independent (cel puţin în principiu), pe Nicuşor Dan, care, la rândul său, plecase din partid în 2017, spunând clar că este forţat de colegi să fie de acord cu poziţionarea formaţiunii politice referitor la definirea familiei în Constituţie (ca fiind formată dintr-un bărbat şi o femeie - n.a.). Evident, a lăsat uşa deschisă pentru colaborarea viitoare, care bănuim că se va întâmpla acum. Dar cu ce cost, oare? Vor fi revenit colegii din USR la neutralitatea dorită atunci de Nicuşor Dan?
AUR rămâne fără unul dintre co-fondatori, Claudiu Târziu, care a anunţat că pleacă din partid fiindcă liderul formaţiunii, George Simion, şi el candidat la prezidenţiale, s-ar simţi ameninţat de posibilitatea ca Târziu să devină mai popular. Europarlamentarul a spus că se va dedica unui alt proiect politic, deci nu de asta i s-a acrit, ci de împărţit puterea la cârmă, unde, de facto, nu prea mai era în ultima vreme. La fel, niciun scrupul referitor la reacţia electoratului, la faptul că plecarea sa ar putea să rupă din procentul preferatului în sondaje.
PSD tace acum pe toată linia, după ce nu demult l-a exclus pe Victor Ponta, în timp ce la PNL nu este foarte linişte. Cel puţin la nivel local, garda veche a fost complet exclusă din cărţi sau cel puţin au fost îndepărtate aproape toate personajele care chiar puteau schimba ceva. Unde mai pui că, nici pe la noi, nici pe la Centru, nu se simte vreun entuziasm faţă de propriul candidat la prezidenţiale, multe voci (şi, evident, şi o parte a electoratului) văzându-l mai degrabă în acest rol pe actual ocupant, e drept, interimar, al Cotrocenilor. Faptul că deja caii au fugit din grajd, înainte să înceapă cursa, nu pare să mai preocupe pe nimeni. De fapt, cred că singurii cărora le pasă, efectiv, cine o să fie preşedinte părem să fim noi, adică electoratul simplu şi jurnaliştii. Or fi ştiind politicienii, chiar cei care nu prea ies în faţă, ceva ce ne scapă...
