„Vreau, vreau să joc mai presus de orice! Azi am să joc: peretele ăsta dinte noi - țăndări se va face! O să joc cu inima afară. Și spectatorii or s-o audă cum bate în podeaua scenei și în mânerele scaunelor! Au să-mi ia inima cu ei acasă și o s-o ascute toată seara. Or să deschidă geamurile și inima mea o să se audă în tot orașul, bătând tare, ca o mie de clopote...”. Este una dintre cele mai tulburătoare și profunde mărturisiri din spectacolul „Fantoma” al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați.
Spectacolul este menit să celebreze 70 de ani de la înființarea, la 1 septembrie 1955, a Teatrului de Stat Galați - devenit, în timp, Teatrul Dramatic - și pe cea care i-a dat nume: Fani Tardini. Prima femeie care a condus o trupă de actori în ţările române. Fani Tardini, cea care a făcut primul teatru din Galaţi, dar nu l-a făcut din piatră. L-a făcut din oameni!
Astăzi, când citiți aceste rânduri, inimile actorilor din Galați vor bate mai puternic decât o mie de clopote. Vor bate gongul unei noi ediții a Festivalului Național de Comedie.
Mda, comedie ne mai trebuie, că în rest le-aveam pe toate, mă vor apostrofa unii. Ni se încleștează rânjetul pe fețe de frig și de frică: de facturi, de prețuri, de nevoi și necazuri, de suferințe și de incertitudinile viitorului. Le simțim ca pe junghiuri în minte și-n inimă. Și totuși, dincolo de necunoscutele zilei de mâine și de neliniștile și greutățile celei de azi, teatrul e aici. Ne-așteaptă! Poate fi alinare, emoție, putere, nădejde, lacrimă sau bucurie.
Și nu scriu vorbe goale: în primăvară, Dramaticul a pus Galațiul pe harta culturală a țării: Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal - Oana Mogoș, protagonista spectacolului „Regina nopții”. Plus alte trei prețioase nominalizări pentru aceeași „Regină”: cel mai bun spectacol şi cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută - regizoarea și scenarista Leta Popescu; cea mai bună muzică originală și sound design - Csaba Boros. Cu „Regina nopții”, Dramaticul gălățean a deschis, anul trecut, Festivalul de Comedie. Așa cum o va face astăzi, cu o comedie absurdă, „Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu”.
Fie că vom râde amar, ironic, isteric, sănătos sau cu plânsul înnodat în gât, Festivalul de Comedie ne așteaptă! Și nu-mi rămâne decât să rememorez versurile poetului Adrian Păunescu: „Râdeţi, râdeţi, râdeţi, râdeți, cu pământ cu tot/ Până când vă mai suportă ultimul Charlot/ Cifra noastră de afaceri - hohotul de râs/ Facem bancă mondială şi băgăm în ea/ Râsul sărăcimii triste, ca dobânzi să dea...”
