Parcă era vorba să ridicăm şi munţii de zăpadă - devenită gheaţă murdară şi plină de resturi - de prin intersecţii. Doar cu vorba am rămas, fiindcă zăpada, încă netopită, de pe străzile secundare din cartiere e tot acolo, deşi nu mai ninge de sâmbătă noaptea. Şi ne mai mirăm că se scufundă diverse porţiuni de străzi, trotuare etc. Păi, n-ar trebui să mai mire pe nimeni, cel puţin prin administraţie, fiindcă e la mintea cocoşului că, într-un oraş cu picioare de lut, cum i se spune Galaţiului, dacă lăsăm apa să se infiltreze aiurea, ne alegem cu un burete îmbibat, în loc de fundaţie, fie ea pentru clădiri sau pentru sectoare întregi de stradă. Iar apa se poate infiltra din atât de multe motive (mă refer la chestiuni cărora le suntem martori, zi de zi, prin oraş), că ne este şi greu să îl alegem pe cel corect. Ar putea fi lucrări ale Apă Canal incorect sau incomplet executate, incorecta funcţionare a canalizărilor, fie fiindcă sunt obturate de gunoaie pe care le tot aruncăm aiurea, fie acoperite de maşini uitate cu lunile în acelaşi loc, sub care se adună, fix deasupra canalizării, alte gunoaie ori pentru că, aşa cum se întâmplă pe arterele aglomerate, autobuzele calcă mereu pe aceeaşi gură de canal, până când aceasta se lasă, sub greutate.
Se întâmplă, de exemplu, pe strada Oltului, unde, în staţia de autobuz de dincolo de Şcoala de şoferi "Aviaţia" (pe sensul de mers spre Lidl), canalizarea ranflua, efectiv, chiar ieri, incapabilă să mai sugă apa murdară provenită din topirea maldărului de zăpadă uitat lângă adăpostul pentru călători. Cam aceeaşi situaţie este şi pe strada Bălcescu, la fel de aglomerată (unde, din ce înţelegem, ar mai trebui dus şi troleibuzul care se doreşte a fi scos de pe Domnească, pe sensul spre Centru). Canalizările de prin apropierea intersecţiilor se chinuiau să adune resturile de zăpadă topită. Iar ploile serioase de primăvară nici nu au început.
Nici acum nu înţeleg de ce s-a optat pentru scoaterea completă a pavajelor de piatră de pe străzi (mai ales de pe cele în pantă), când era clar, din atâtea zeci de ani de exploatare, că se comportau mai bine la capitolul absorbit surplus de apă. La fel, nu înţeleg de ce nu s-a optat pentru alei cu pietriş în parcuri, turnându-se asfalt şi punându-se granit, soluţii care, ambele, mai degrabă ţin apa decât să o ajute să se scurgă în pământ.
Chiar aşa bolovani or fi oamenii ăia care au gândit parcurile de prin Paris şi Viena, unde sunt multe asemenea zone pietonale cu pietriş şi unde, deşi plouă mult, n-am văzut bălţi niciodată? Să mergi mereu împotriva naturii, nu în armonie cu ea, este o soluţie a prostului. Fiindcă, se vede clar, natura, până la urmă, câştigă mereu. Iar noi rămânem cu costurile.
