«Coboară spirit de Crăciun» - televiziunile tot spun… Nu-i nici Gerilă, nici tribun – e numai Moş Crăciun. Ce spirit?! – spirt, desigur, e/şi hrăpăreaţă poftă, mde!, şi nici lumină nu prea e/în suflet, bre! În cine să mai crezi acu´? Care-a promis/ se desfăcu/ iar înapoi cine dădu?/ şi din buget mult se pierdu…
O rugăciune ca să spui/ la inimă pe toţi să-i pui/ să vezi frumos şi unde nu-i?/ Păi… tu-i… Şi cu tradiţia-i aşa:/ conjugă verbul «a dona»/ şi Moşul poate că ne-o da/ Guvern, buget et caetera… Cu mâna-ntinsă lângă brad,/ ca o epavă cu catarg,/ «Donnez-moi!» strigă un pribeag. Pe la biserici curg sarmale,/ partidele promit curmale/ şi nimeni nu le stă în cale:/ sosesc alegeri capitale… Dar trece anu-electoral,/ sarmalele se duc pe val,/ românul n-a ajuns la mal,/ din bal în bal…
De sărbători,/ cântăm colinde,/ în parte cu ce se mai vinde:/ nu ne mai surprinde,/ americane cântece-aburinde. În loc de capră,/ nea Fănel,/ vine cu renul lui Noel:/ suntem niţel europeni,/ un pic dispuşi la cerebel,/ deşi nu ni se dă Nobel! Renul lui Klaus n-are vreme/ să ne colinde mai devreme,/ dar capra noastră face semne…/ Pe ren nici nu se taie lemne!
A fost Crăciun,/ parcă n-a fost:/ abia ieşiţi, flămânzi, din post,/ şi obosiţi de pe la rost,/ am petrecut cam prost… Ne-am învăţat ca, «spiritual»,/ să-i tragem câte-un bairam,/ cu caltaboş european/ şi-o bunătate de molan. Acuma vine şi «aho!»,/ dar îl schimbăm cu un «Alo!»,/ cu SMS-uri… mai mişto,/ cu mailuri care-încotro…/ Şi tot tradiţional şi el/ sorbim din Coca lângă miel/ şi lângă micul cel mişel/ colesterăm un pic, un pic… Şi când zic «mic»/ eu mă ridic/ să umplu farfuria-un pic/ şi, pic cu pic, mă îmburic:/ nu mă compar deloc cu Boc,/ o fi el mic,/ ca Moşul ăla de nimic…/ Dar e veşníc!
