Cât noroc poate să aibă preşedintele Băsescu! Salvat mediatic nu de o ştire, ci de două. Mai întâi, a fost decesul actorului Emil Hossu, un eveniment tragic, care deşi a fost folosit ulterior împotriva puterii portocalii (chiar nu ştiu dacă se cade să faci promo cum a făcut Antena 3) a oferit, în primă instanţă, nefericitul prilej de a distrage atenţia opiniei publice de la cel mai prost discurs pe care l-am auzit în ultima vreme. Apoi, a venit viscolul şi a intrat în focuri nefericitul Boc, cu ale lui idei de a pune mâna pe lopată şi de a da ceai cald şoferilor blocaţi. Băsescu aproape că a scăpat. Mai urmează sâmbătă o repriză de zăpadă, va fi şi înmormântarea lui Emil Hossu, apoi e duminică, oho, deja se fac vreo patru zile de când a avut Băsescu „intervenţia” cu românii. Plus că, din cauza viscolului, protestatarii au lăsat-o mai moale şi va fi greu să o ia de la capăt cu aceeaşi forţă. Nu e exclus, însă.
De altfel, nu e prima dată când Băsescu scapă nepedepsit, mediatic sau politic. A ieşit basma curată din povestea cu pumnul dat copilului. În mod incredibil, a reuşit să demonstreze că filmul e o făcătură. Nu am niciun fel de dovadă, dar eu bag mâna în foc că era cât se poate de real. În fine, să lăsăm scheleţii bătăuşi în dulap. Apoi, l-au salvat de două ori lacrimile. Mă rog, o dată l-au salvat, în acelaşi caz cu „mângâiatul” părintesc, iar a doua oară l-au ajutat, când cu „Dragă Stolo!”. O persoană care e atât de abilă încât să iasă din astfel de situaţii nu mai are nevoie de ajutor, nu ştiu, să-i spunem divin. Sau, mai simplu, nu mai are nevoie de noroc.
În schimb, Boc pare exact opusul. Are un ghinion teribil. Face cum face şi intră în bucluc. Vă mai amintiţi, desigur, de căzătura de la TV, la emisiunea lui Andrei Gheorghe... Acum, tocat mărunt în Piaţa Universităţii, a intrat direct în nămeţi, de unde a încercat să iasă cu o lopată şi cu un pahar de ceai. Nu numai că nu i-a ieşit, a intrat şi mai adânc în noroiul alb. Cu cât mai mult noroc are Băsescu, cu atât mai mult ghinion pare să aibă Boc. Sigur, s-ar putea spune că nu e vorba de ghinion, că şi-o face cu mâna lui. Sau că, de fapt, i-o coace, direct sau indirect, şeful lui de la Palatul Victoria (nu e nicio eroare, de la Palatul Victoria), Traian cel cu bulan. Cred că e vorba, până la urmă, despre un echilibru universal. Cantitatea de noroc în univers este, probabil, egală cu cea de ghinion. Unii au şi ghinion, şi noroc, alţii au doar noroc, iar pentru ei plătesc ghinioniştii. Adică la fel cum pentru fiecare şmecher există în lume un fraier, tot aşa pentru fiecare norocos există un nenorocit care o păţeşte. Ghinionistul norocosului Băsescu este Emil Boc. Ce să vezi, până la urmă există echilibru în actuala conducere a ţării! Cu atât mai mult cu cât, din câte am înţeles, Boc nu pune picătură de alcool în gură. Hai noroc!
