Odiseea maxi-taxi continuă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

N-am mai scris demult despre aventurile din maxitaxi din simplul motiv că am preferat să merg cu taxiul dimineaţa (da, recunosc, mă trezesc greu) şi cu autobuzul seara. E mai liber, mai confortabil şi ajungi mai repede la destinaţie. Luni seară însă, după ora 22,00, mă urc într-un maxitaxi de pe traseul 60. Cred că şoferul era la ultima cursă, probabil obosit, lucru de înţeles.

Ceea ce n-am înţeles a fost de ce, dacă tot se retrăgea, nu s-a grăbit puţin. Măcar aşa, ca să ne arate de ce plătim 1 leu jumate pe bilet. Istoria ar fi hilară, dacă nu s-ar repeta suficient de des încât să ne pună nouă tuturor nervii la încercare. Pe banii noştri şi pe timpul nostru. La doar o staţie distanţă de începutul călătoriei mele cu 60-ul cu pricina, adică la ASE, opreşte omul nostru şi să mai plece, neam! Deşi stăteam de vorbă cu o colegă, am sesizat dimensiunea extinsă a nemişcării şi mi-am lungit gâtul, să vă ce se petrece.

O fi fost vreun accident, vreun blocaj în faţă, trei autobuze oprite şi n-avea omul pe unde trece. Deşi, să fim serioşi, la ora aceea doar cursele convenţie mai mergeau şi alea rar. Ei bine, nu numai că strada era goală, dar la fel de gol era şi scaunul şoferului. Omul oprise motorul, probabil luase, ca un conducător auto responsabil ce era, şi cheile din contact, şi plecase. Pur şi simplu.

Acum, nu zic, Doamne fereşte, se mai întâmplă să te lovească nevoile în mijlocul drumului (deşi pentru asta bănuiesc eu că au la dispoziţie ceva timp între curse, la capăt de traseu), dar spui măcar: "Mă scuzaţi, revin!". Ceva. Nu, domnule, omul pleacă, pur şi simplu. Ca şi cum ne-am apuca noi, aici în redacţie, să vă dăm într-o zi jurnalul cu o ditamai pagina goală drept în mijloc. Fără nicio explicaţie, fără vreo scuză, fără nimic. Întors la volanul meseriei sale, domnul în cauză nu numai că nu s-a scuzat nici atunci.

A demarat în trombă şi, pe la Tribunal, în loc s-o ia pe Regiment 11 Siret, pe unde era traseul, a scurtat-o spre Ţiglina, mergând în paralel cu un coleg de breaslă, cu care discuta aprins despre un accident rutier ce tocmai avusese loc. Să ne înţelegem, nu am nimic împotriva acestor oameni. Îşi fac meseria, câştigă o pâine şi nu una tocmai uşoară. dar faptul că unii dintre ei îşi tratează clienţii cu lipsă de respect, cu lipsă de bilete şi cu lipsă de cel mai elementar bun simţ mi se pare strigător la cer. S-au făcut regulamente, s-au schimbat maşinile, ca să se poată câştiga licitaţiile. Cu toate astea, continuăm să mergem vara fără aer condiţionat şi iarna fără căldură suficientă, doar fiindcă dumnealor fac economie.

Continuăm să mergem la grămadă (mă refer la gălăţeni cu titlu generic, eu una în picioare nu mă urc), să ne lăsăm insultaţi şi aruncaţi dintr-o parte în alta la fiecare curbă. Continuăm să suportăm ţigările aprinse, alegerile muzicale îndoielnice şi, mai ales, atitudinea jignitoare. Până când, mă întreb. Şi îi întreb şi pe dumnealor, şoferii de maxitaxi: până când, domnilor?

Citit 3271 ori Ultima modificare Marți, 13 Martie 2012 23:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.