Să ne scuzaţi, domnule preşedinte!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cu siguranţă că veţi spune că sunt superficială - şi nu am să vă contrazic! - dar nu am cum să ignor declaraţia-şoc a preşedintelui ţării, Traian Băsescu. Faptul că şeful statului, aflat la al doilea mandat, spune că niciodată nu s-a simţit mai umilit decât acum m-a întristat total. Poate că declaraţia a fost o explozie de nemulţumire acumulată în timp, poate că preşedintele era într-o pasă proastă provocată de o insomnie pasageră ori cronică, ori poate că pur şi simplu a dorit să atragă atenţia opiniei publice şi faza cu plânsul era deja consumată, nu ştiu! Ceea ce ştiu cu siguranţă este că preşedintele ţării mele se simte umilit, aflându-se în această funcţie.

Nu vreau să fac apologia umilinţei, căci aş comite o impietate să vorbesc astfel, eu care nu mi-am trăit maturitatea înaintea de '89. Nu am să fac referire nici la celelte declaraţii pe care le-a făcut Traian Băsescu în cadrul emisiunii televizate, deşi au fost unele enunţuri aproape la fel de năucitoare ca cel cu umilinţa bietului preşedinte.

Am să vă spun altceva: la ora la care am auzit chiar din gura preşedintelui ţării mele că se simte umilit, am aflat că vecina mea, doamna Ioana (numele este ipotetic, cazul nu!) nu va mai primi indemnizaţie de persoană cu handicap. Ca să vă faceşţi o idee, vă spun că doamna Ioana a lucrat mulţi ani într-o instituţie publică, a avut un soţ, un copil şi, pe la 50 şi ceva de ani, a suferit un atac cerebral. În urma acestuia, doamna Ioana a fost operată, pe biletul de externare scriind "lobotomie". După operaţie, doamna a supravieţuit, însă are amenzie şi nu are discernământ. Deşi ţine minte cu acurateţe episoadele din tinereţe, nu reuşeşte să memoreze nici măcar dacă a coborât din bloc pentru a cumpăra pâine sau detergent. Din această cauză, până acum, doamna Ioana a primit indemnizaţie de handicap şi a reuşit, astfel, să beneficieze de ajutorul unui însoţitor. De anul trecut însă, de când Guvernul Boc a decis să scoată ţara din criză făcând economii din banii daţi săracilor şi bolnavilor, însoţitoarea doamnei Ioana nu a mai primit bani de la stat. Acum, ca o încununare a eforturilor guvernului Boc, actualul guvern Ungureanu a reuşit performanţa de a-i lua doamnei Ioana indemnizaţia de persoană cu handicap. Femeia a apărut în faţa a tot felul de comisii, în urma cărora s-a stabilit că poate avea grijă singură de ea! Evident, nici unul din oamenii care au semnat pentru a-i lua gradul de handicap nu locuieşte cu ea în blocul care, acum ar putea exploda, de pildă, oricând, căci doamna Ioana este friguroasă, dar uită frecvent aragazul arzând... Cei care au decis tăierea indemnizaţiei nici nu îi sunt doamnei Ioana copii, nepoţi sau părinţi, ca să li se rupă inima văzând  o femeie bolnavă cum se chinuie singură, căci statul nu mai mare bani să o ajute...

Ei bine, în ţara în care bolnavii fără discernământ merg, auirea, pe stradă, în ţara în care pensionarii scotocesc în gunoaie pentru a supravieţui - căci pensia o dau toată la întreţinere - în ţara în care politicienii - aceiaşi de 22 de ani - ne promit marea cu sarea, îngroşând obrazul de la un mandat la altul, în această ţară este normal ca preşedintele să se simtă umilit. De aceea, umil vă rog: să ne scuzaţi, domnule preşedinte! 

Citit 1594 ori Ultima modificare Luni, 12 Martie 2012 18:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.