Chiar mă bucur că românii au capturat cea mai mare cantitate de droguri confiscată în ultimii ani prin Europa! Nefiind drogurile noastre, ci în tranzit, vor fi ştiri numai de laudă în mass-media mondială!
Dar stau cu calendarul în faţă şi ceva bate la ochi: o fi soarele, or fi coincidenţele… Păi ce-a fost mai întâi? Miercuri, a fost descoperită lipsa a 50 de arme, de la AKM-uri la pistoale, dintr-o unitate tehnică militară din comuna Ciorogârla. Caută acul (ce-i drept, sunt 50 de… ace!) în acul cu fân! Ministerul Administraţiei şi Internelor nu poate face minuni peste noapte. Guvernare nouă, ministru nou şi, tocmai acum să se întâmple? Nu-i frumos! Dar se întâmplă şi în state mai mari să se fure armament.
Ce te faci însă că joi urmează o tragedie: doi morţi în timpul unui jaf armat la o casă de schimb valutar din Braşov! Cumplit: o lovitură în ochi înseamnă sânge rece şi exerciţiu! O astfel de tragedie s-a întâmplat anul trecut şi la Galaţi, dar atunci nu s-au folosit arme de foc.
Acum, incidentul vine taman după dispariţia armelor. Nasol pentru minister! Lovitură de imagine. În orice ţară din lume, astfel de evenimente spectaculoase cer măsuri imediate şi, cât mai curând, rezultate!
Nu numai la noi trebuie arestat oricine are umbra asemănătoare cu a făptaşului, până se mai calmează opinia publică. Atunci, oriunde în lume poliţiştii transpiră din greu şi între timp dau vina pe presă, că „pune presiune” asupra lor sau că divulgă cititorilor informaţii încă secrete, care le strică capcanele. În final, tot la presă vin însă, ca să facă public portretul robot ale ucigaşului… Ce să-i faci, nu se poate fără presă.
De două ori presiune pe noul şef al ministerului! Şi ce să vezi? Sâmbătă, vine şi o veste excelentă, menită parcă să le eclipseze pe cele două negative de dinainte. Anunţul îi vine ministrului Administraţiei şi Internelor, Liviu Dragnea, chiar într-un loc superb, la Sinaia adică, unde Poliţia de Frontieră îşi ţinea bilanţul în faţa ministrului (apropo, tot fiind vorba de frontieră, de ce nu s-o fi ţinut bilanţul la Galaţi sau în alt punct de graniţă, ce-i drept, mai puţin dotat turistic?)
Aflăm: s-au capturat nu o pungă de haşiş, ca de obicei când se face tam-tam, ci 1.080 de calupuri de cocaină aproape pură - 1.203,9 kilograme, o avere!
Interesant este că această captură a fost realizată vineri noaptea, doar cu puţină vreme înainte de susţinerea bilanţului. Coincidenţa este prea mare!
Containerul care conţinea oficial lemn de cedru brazilian pentru Spania stătea în portul Agigea, bine-mersi, din decembrie. Filajul se desfăşura de câteva luni. Unul dintre şmecherii cu transportul încercase să găsească un vameş mai uşor de mituit şi aştepta să i se spună „cine” şi „când”.
Se putea deci trage de timp până când ar fi fost şi vremea potrivită – cea a bilanţului… E ca şi cum ticăloşii ar fi venit cu lacrimi în ochi, cerşind: „Arestaţi-ne că e frig, vrem la răcoare!” Iar oficiali ar fi ridicat din umeri: „Nu-i încă timpul, mai plimbaţi-vă şi voi până vineri noaptea!” Imaginea pachetelor burduşite cu cocaină mi-a sugerat rafturile unei mari biblioteci.
Românii se vor simţi ca în bibliotecă, adică asiguraţi, după această captură, şi vor uita de necazurile cu armele? Dacă nu cumva se vor înspăimânta şi mai mult aflând cât de periculos poate fi lemnul de cedru şi viaţa în România în general…
P.S.: Mă gândesc şi la ce-or să primească nenorociţii consumatori de droguri din Spania – în locul prelucrării acestei cocaine, cu puritate 90 la sută, dealerii vor vinde în continuare marfă îndoită cu cine ştie ce prostii, ca să-şi scoată pârleala. Cine ştie câţi vor muri de pe urma unei fapte bune şi, în tot cazul, eroice. Pentru care cei care şi-au riscat pielea vor primi câteva mii de lei. Şi aceia impozabili!
