Băăă, ai auzit? Nu mai candidează Durbacă!, îmi spunea zilele trecute un amic. E a doua veste bună din ultimii ani pentru Galaţi, continua amicul meu, după ştirea că nici Nicolae nu se mai bagă pentru un nou mandat la primărie. Cei doi monştri sacri (ultimul cuvânt poate lejer să dispară) ai oraşului n-or fi singurii vinovaţi de cum arată urbea, dar cu siguranţă nu sunt străini de asta. Şi social, şi economic, şi ce mai vreţi voi. Aşa că tind să îi dau dreptate amicului meu, alegerile locale de anul acesta par a fi deja câştigate încă dinainte de depunerea candidaturilor. Aproape că nici nu mă mai interesează cine iese primar, important este că, după 20 de ani, vom avea în sfârşit la conducerea oraşului un alt personaj decât eternii Durbacă şi Nicolae.
Nu cred că existau cine ştie ce riscuri ca vreunul dintre cei doi să câştige primăria. Probabil că Galaţiul ar fi scăpat de pensionarii porecliţi edili chiar dacă aceştia ar fi participat la competiţia electorală. Dar e mai sigur aşa, chit că o scoatere pe tuşă prin înfrângere e întotdeauna mai dulce decât o eliminare prin neprezentare. Şi spun asta în condiţiile în care nu prea îi apreciez pe cei care se laudă că au bătut vreun pensionar la alergat pe Faleză sau la şah.
Apropo, dacă îmi permiteţi o glumă, ştiţi de ce nu a avut Galaţiul scandaluri sexuale în ultimii 20 de ani? Mai precis, de ce nu s-au culcat primarii cu secretarele lor? Pentru că nu le era somn. De-acum încolo nu mai există riscul ăsta.
De ce să ne mai ascundem după cireş? Vrem mai tinerei în fruntea oraşului, avem nevoie de virilitate în administraţie. Nu mai vrem o comunitate care să funcţioneze doar din an în Paşti, când apar reduceri la Viagra.
Sigur, eu risc acum puţin. Să nu cumva să zgândăr orgoliul pensionat al cuiva şi să se decidă, pe ultima sută de metri, să se bage, după ce, în prealabil, va fi luat o supradoză de PPA (pilule politice albastre). Nu că nu aş avea încredere în cuvintele oamenilor, care au promis de atâtea ori că fac, că dreg, că nu mai candidează, că nu mai vor funcţii, că nu se bat pentru ciolan. E greu de crezut că mai pot apărea surprize, dar să mai aşteptăm până se termină cu depunerea candidaturilor. După aceea, desfacem şampanii şi facem baie la Păpădie.
Iar mă hazardez, dar nu mă pot abţine. Vă daţi seama că se încheie un ciclu pentru Galaţi? Că, după două decenii, o să avem şi al treilea primar? Mă simt aşa, nu ştiu dacă fericit e cuvântul potrivit, mă simt, să spunem, privilegiat. Ca şi când aş fi martorul unui fenomen de prin Cretacic sau Mezozoic (sau când or fi dispărut dinozaurii), când o specie predă ştafeta alteia.
Pff, n-am prea fost corect faţă de ei, nu? Ok, schimb puţin registrul.
Deci, da, vă mulţumim, domnilor Durbacă şi Nicolae, pentru decizii. Ştiţi dumneavoastră care! Mulţumim că, în mărinimia dumneavoastră, ne-aţi oferit oraşul înapoi. Ne vedem la un şah în Ţiglina! Aşteptaţi-mă vreo 30 de ani, că sigur vin.
