Guvernul USL e pe ţeavă. La ora când scriu acest articol românii ştiu deja (din informaţiile venite pe „surse”) cam jumătate dintre membrii cabinetului Ponta. Până în seară vor afla şi cealaltă jumătate, asta dacă nu cumva prim-ministrul desemnat se răzgândeşte în ultimul moment şi amână verdictul.
Cert este că, dincolo de numele din lista finală a Guvernului, se anunţă vremuri interesante din punct de vedere administrativ. Nu de alta, dar USL propune României o „reţetă” plină de suspans: miniştri de stânga amestecaţi cu miniştri de dreapta, cu „garnitură” de tehnocraţi şi „dresing” moştenit de la Boc.
Nu comentez dacă un ministru sau altul e mai bun sau mai rău decât miniştrii din fostul cabinet. Vom vedea. Ceea ce mă incită este declanşarea luptei pentru ciolan în teritoriu. Mai precis aici, la malul Dunării. Sunt mai mult decât sigur că nu va fi deloc simplu. Va curge sânge (desigur, la figurat), căci la mijloc sunt lucruri cu care nu e bine să te joci: orgolii nemăsurate, răzbunări îndelung clocite şi recompense (da, recompense!) ce nu mai suferă amânare.
Îndrăznesc să spun că Galaţiul, prin particularitatea lui politică unică (adică la cumetria dintre PSD-PNL se adaugă şi Partidul Conservator, cu pretenţii cel puţin egale la - scuzaţi expresia - „menage a trois”) este călcâiului Ahile pentru actuala majoritate din Parlament. Un PC mai slab ar fi însemnat pentru coaliţie o bătaie de cap în minus, căci cu trei directori anonimi la nişte instituţii deconcentrate mărunte s-ar fi rezolvat problema. Aşa, însă, oamenii lui Durbacă (e drept, ceva mai puţin vocali decât altădată, pe fondul scandalului AVIASAN) vor scaune multe şi importante.
Deja, din câte am aflat, pentru multe dintre instituţiile deconcentrate există câte trei pretendenţi - de la fiecare partid din alianţă câte unul! – iar fiecare dintre ei se bate cu cărămida în piept că el este alesul. Unicul. Irepetabilul. În acelaşi timp, o parte dintre oamenii PDL-UNPR stau pitiţi după decizii de numire venite după concursuri atent măsluite, astfel încât să pară că nu i-a săltat în jilţ algoritmul politic şi cotizaţia la partid, ci competenţa lor de necontestat. Nimic, nou. Aşa se întâmplă la fiecare patru ani.
Prima ştire relevantă (dar deocamdată neconfirmată) despre ocupanţii scaunelor de şefi din instituţiile de la Galaţi are un acut parfum de credibilitate. Se pare că social-democratul Claudiu Brânzan va reveni pe postul de prefect, pe care l-a mai ocupat câteva luni, în urmă cu trei ani. Dacă este să dăm crezare informaţiilor primite underground, Brânzan va fi secondat ca subprefect de liberalul Mircea Cristea (în prezent vice-primar al Galaţiului).
Ce-i drept, ştirea aceasta are – ca să zic aşa – şi o contra-ştire. Alte surse (ceva mai timide, e adevărat) dau ca posibilă revenirea pe postul de prefect a liberalului Gabriel Panaitescu, cel pe care Brânzan l-a înlocuit în precedentul mandat.
Una peste alta, liderii locali ai celor trei partide care formează noua majoritate au înroşit deja telefoanele. Deh, au ajuns la putere. E cool! Însă eu, unul, n-aş vrea să fiu în pielea lor la împărţitul funcţiilor. Scuzată să fie comparaţia, dar precedentul troc de acest gen – legendara împărţire a trei paie la cinci măgari – a eşuat într-un scandal cu răgete!
