Respect la suta de grame

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

După aproape 20 de ani de economie de piaţă, orice român cu spirit de observaţie mediu observă că, de fapt, noi am aplicat modelul occidental într-un mod cel puţin curios. Avem, în calitate de consumatori, deci de parteneri într-un pact comercial cu vânzătorul, mai puţine avantaje decât ar trebui. În loc să ni se facă, de către vânzătorii de produse – indiferent care ar fi ele – concesii care să ne încurajeze să consumăm, cum se petrece peste tot în lume, la noi atitudinea din unele sectoare comerciale dă clienţii afară pe uşă. Iar exemplele abundă.

Băncile sunt experte. Inventează atâtea chestiuni demne de taxat, că n-ai cum să ţii pasul cu ele. Şi, cum treaba aia cu prevederile abuzive din contracte e fumată, a învăţat lumea să citească şi ce-i scris cu litere mici, cea mai tare bancă din România a inventat taxa pe plătitor.

Adică o sumă, de 4 lei, pe care o percepe unei persoane, alta decât titularul de contract, care se duce să plătească rata la un credit. Aţi înţeles bine: ţi se iau bani când te duci să le dai bani! Curat afacere, coane Fănică!

Cine dintre posesorii de autoturism nu şi-a spălat, măcar o dată la câteva luni, maşina? Ei bine, dacă te duci, pe rând, la oricare cinci spălătorii din oraş, n-ai să pleci de niciunde complet mulţumit. Dacă vrei să ţi se spele vehiculul ca la carte, singura soluţie este să stai şi tu acolo. Dacă nu, mai mult ca sigur pleci ori cu geamul din spate incomplet şters, ori cu portbagajul la fel de murdar ca la început, ori cu radioul dat peste cap – deh, angajaţii să nu asculte şi ei o muzică, acolo, cât dau cu cârpa?

La cârciumi, aceeaşi poveste. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vi se şteargă masa abia după ce v-aţi aşezat, cu un burete soios şi cu aer de suprem plictis din partea chelnerului şi asta numai după ce i-aţi făcut semn că acţiunea cu pricina e necesară? Sau să nu vi se aducă meniul decât la cerere? Sau să vi se ia comanda şi să fiţi uitat, eventual în favoarea unor alţi clienţi, mulţi şi gălăgioşi, care au venit mai târziu, dar se „vede” banul pe ei?

Vă sună cunoscut? E drept, există şi locuri unde eşti tratat cum trebuie, dar de ce să nu fie aşa peste tot? Doar plătim, nu?

Zilele trecute, un prieten mi se plângea că a dus maşina la service şi i s-a furat nu ştiu ce mecanism. Un altul a comandat acum trei luni un geam tip termopan, cu rulou exterior şi pervaz. Geamul i-a fost montat, ruloul şi pervazul – nici acum. Dar, cel puţin, nu-i intră ploaia în casă, nu?

Ei bine, toate astea ni se întâmplă şi pentru că nu luăm atitudine, în mod organizat. Cu bonul fiscal – pe care de obicei nu-l luăm! – cu o reclamaţie la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, făcând publice situaţiile când ni s-au încălcat drepturile de cumpărător. Şi, evident, refuzând să cumpărăm a doua oară dintr-un loc unde nu am fost respectaţi.

Pentru că, deşi se spune că orice e de vânzare, dacă preţul e bun, respectul nu se pune în galantar. Şi nici nu se vinde la suta de grame!

Citit 685 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.