După iureşul alegerilor locale în care promisiunile unui viitor glorios au fost amplasat legal şi ilegal pe toate gardurile, stâlpii şi spaţiile verzi din oraş, a venit în sfârşit momentul să răsuflăm uşuraţi. În Galaţi şi în judeţul înconjurător va curge lapte şi miere! Desigur, probabil că nu toată lumea va ajunge la buza cornului abundenţei, dar, cel puţin pentru o perioadă, unii dintre noi vor trăi cu impresia că suntem în pragul unei mari schimbări. Unii dintre liderii locali ai coaliţiei câştigătoare au ţinut prin conferinţele de presă să mai arunce nişte tiribombe ce mai păstrau ceva iz electoral, cea mai gogonată fiind aia potrivit căreia, acum că se ştiu rezultatele alegerilor de la Galaţi, investitorii străini vor da buzna la Galaţi să se bucure alături de noi de un viitor luminos. Acum, nu că nu mi-aş dori să vină investitorii cu pricina sau că nu mi-aş dori eradicarea birocraţiei din instituţiile publice. Dar nici n-au apucat partidele din coaliţie să-şi tragă feliile din puterea locală şi să vorbim de investitori străini? Unde mai pui că, cel puţin pentru funcţiile la vârf, am auzit cam tot de aceleaşi figuri marcante ale politichiei locale care au jucat şi în filmul din legislatura trecută. În aceste condiţii, la ce schimbare să se aştepte simplul cetăţean? Investitorii străini nu dau buzna la Galaţi nici de dragul USL-ului, nici al PDL-ului, ci se uită dacă oraşul are vreo strategie clară de dezvoltare, cum stă cu infrastructura, cu utilităţile, cu impozitele. Că birocraţia e boală grea prin instituţiile gălăţene este adevărat. Dar noii/vechii aleşi ar trebui să şi repună Galaţiul pe hartă. Mai avem puţin şi oraşul este transformat într-un fel de văgăună la marginea Europei. Porturile abia îşi trag sufletul cu o infrastructură de acum jumătate de secol şi o Dunăre nesistematizată, prin colţul acesta de lume nu trece nici măcar o autostradă, iar cu trenul faci de la Galaţi la Bucureşti mai mult decât la o mie opt sute, toamna! Unde mai pui că de aeroport, noi să fim sănătoşi, că în afară de avioane electorale prea curând nu o să vedem altceva. Cât priveşte facilităţile pentru investitori, avem noi vreun sistem de taxe mai avantajos decât Clujul, avem vreo comisie de dezvoltare ca Iaşul sau o vecinătate profitabilă precum Timişoara? Nu, totul a fost lăsat până acum la voia întâmplării, de parcă ar fi avut cineva interes ca oraşul să rămână din ce în ce mai sărac, mai blazat şi lipsit de speranţă. Prin urmare, după ce vor termina de împărţit caşcavalul pe cine şi cum o să vie viceprimari, vicepreşedinţi şi aşa mai departe, ar fi bine ca aleşii să vină cu un proiect coerent, nu cu declaraţii pline de avântul partidului. Că, în rest, într-un oraş în care până la investitori te mănâncă ţânţarii, nu ştim cât e lapte, cât e miere, dar cu siguranţă nu ducem lipsă de fiere.
