Gata, domnilor şi doamnelor! Terminaţi-o, vă rog, cu promisiunile! Am obosit imaginându-ne cât de bine o vom duce. Am făcut aceste genuflexiuni ale imaginaţiei timp de o lună de zile, la care se adaugă încă jumătate de an preelectoral. Vă cerem asta, cu scuza - absolut justificată - că mai avem doar două luni de vacanţă, după care politicienii ne vor ataca din nou cu promisiunile electorale aferente campaniei pentru alegerile parlamentare. Va veni timpul să vedem cine ce nu a făcut în Parlament, căci nimic nu se ţine mai bine minte decât lipsa de acţiune, cine ce imunitate mai visează şi de ce şi ... uite-aşa, încet, încet, se va duce acest an.
În urma sa însă vom rămâne la fel de doritori de "o viaţă mai bună", de salarii ceva mai mari, de posibilitatea de a ne plăti ratele bancare, de dorinţa de a ne simţi stăpâni pe propriile destine, într-un cuvânt, de normalitate.
Din păcate însă, cel puţin în plan local, nu prea se văd semnele mult visate. În continuare lucrurile anormale ni se par fireşti şi în continuare nimeni nu se mai miră de ele. Precum întreg norodul împăratului dezbrăcat, nimeni nu iese din front, nimeni nu reclamă lipsa de normalitate din viaţa oraşului. Sigur, aşteptăm să se construiască noul Galaţi şi ne aşteptăm ca investitorii promişi să stea la coadă pentru a crea noi locuri de muncă în oraş, însă, până la astfel de lucruri, ne trebuie ceva timp pentru a ne reobişnui cu firescul.
Este o misiune destul de dificilă, dar trebuie ca şi aleşii, şi noi, să ne-o asumăm cum se cuvine. Normalitatea nu este să se asfalteze o stradă atunci când îi tună constructorului, normalitatea nu este ca poliţiştii locali să îşi facă veacul pe la vreun colţ de stradă, în timp ce la o sută de metri distanţă unii răstoarnă, nestingheriţi, pubelele, normalitate nu este să scapi nemuşcat de câini, pe stradă, normalitatea nu este să ţi se oprească apa caldă în fiecare vară, normalitate nu este să instalezi, fără autorizaţie, orice ar fi - panou, chioşc, garaj sau bloc de zece etaje - pe domeniul public, normalitatea nu este să construieşti un bloc modern, cu etaj, în zona veche a oraşului, printre clădirile istorice, normalitate nu este să treci, zilnic, prin aceleaşi intersecţii în care nu funcţionează semafoarele, aşa cum nu este normal să cumperi vată (că spirt încă au!) şi "seringi de cinci" de fiecare dată când te internezi în spital.
Urmează constituirea consiliilor locale şi al celui Judeţean şi sper din tot sufletul să funcţioneze alianţele politice din campanie, pentru că, dacă şi înţelegerile politice vor fi fracturate - aşa cum deja se întâmplă cu USL în Vrancea - vom avea o nouă problemă, iar aleşii noştri se vor concentra din nou pe alte subiecte, precum menţinerea fragilelor majorităţi, decât pe binele comunităţii.
Ieri, uşa principală din Primărie era deschisă. Nimeni din Primărie - nici actualii, nici foştii şi nici viitorii angajaţi - nu îşi asumă gestul inedit, căci în ultimii 12 ani aşa ceva nu a mai văzut Galaţiul! Din păcate, un gest firesc, normal - intrarea într-o instituţie publică pe uşa din faţă - a părut aşa de ciudat, încât toată lumea a rămas uimită, precum primitivii în faţa eclipsei de soare. Este trist, dar întâmplarea demonstrează un lucru: avem nevoie să reînvăţăm să trăim în normalitate, iar tonul trebuie dat chiar de aleşii noştri!
