Au trecut 22 de ani de la prima reacţie publică în masă la încercările parţial reuşite de confiscare a democraţiei care fusese căpătată după o revoltă amestecată cu diversiuni împotriva regimului ceauşist. România de atunci căuta soluţii politice. Unele reale. Altele decât vechi activişti care visau o schimbare de cadre, nu şi de sistem. Iar reacţia fusese una rapidă la ce se întâmpla în momentul respectiv în conducerea ţării.
Au trecut 22 de ani de atunci şi România zilelor noastre nu are încă soluţii politice.
O alianţă conjuncturală cu burtă încearcă să distrugă o organizare ajunsă la putere care s-a dovedit a fi păguboasă şi batjocoritoare. Politica, aşa cum o vedem astăzi, nu reprezintă decât o încrâncenare pentru putere, nu şi o confruntare profitabilă pentru ţară în ideologii şi credinţe. Politica nu înseamnă că premierul USL vrea să reprezinte România în forurile europene, iar preşedintele PDL îl ia peste picior.
Politica nu înseamnă miniştri care scobesc visteriile publice şi arată cu degetul în urmă, spre cei care au procedat aşişderea. Politica nu e tot una cu plecarea Sorinei Plăcintă de la PDL către PNL şi nici transformarea unei televiziuni ciudate în sediu central de partid politic cu 10 procente în opţiunile electoratului din ţară. Toate acestea nu sunt decât şmenuri costisitoare, deloc profitabile pentru naţie. Nu e politică!
Ce ni se propune acum nu este nici măcar schimbarea unui sistem care s-a dovedit prost cu altul care promite să fie ceva mai bun. Nici măcar. Ce ni se propune este rotirea unor figuri într-un carusel politic care şi-a dovedit eficienţa de 22 de ani încoace. Sigur că toată cumetria asta este însoţită de un alai de lăutari care-i zic din scripcă sârbe ale creşterilor economice, hore ale reprezentării democratice în lume şi doine culese din tolba cu promisiuni de mărire salarială. Dar asta nu înseamnă nimic, iar cine apleacă urechea la aceşti trubaduri nu poate fi decât naiv. Sau poate crede în continuare că minerii veniseră la Bucureşti să planteze panseluţe.
Sper să mă înşel amarnic, şi îmi voi pune cenuşă în cap dacă se întâmplă asta, dar ce ce urmează după alegerile locale pierdute de portocalii? Ce urmează după ce USL va câştiga, cel mai probabil şi legislativele? Cu siguranţă o gargară despre cum unii au câştigat nişte lupte politice! şi acum urmează să-şi asume responsabilităţi de tranziţie pe care alţii le-au ignorat ca să poată fura. Asta pentru ca apoi, pe la sfârşitul mandatelor, să înfunde capetele în nisip şi să caute soluţii de migrare politică cu profit.
Dacă ne întoarcem la "13-15 iunie" ar fi de spus că de atunci până acum lucrurile au evoluat. Suntem o naţie quality, în sensul că nu mai avem mineri care să bumbăcească studenţii. Am învăţat din greşelile trecutului şi căutăm schimbări care, din nefericire, nu înseamnă decât rocada feţelor pe care le urmărim la televizor.
