Preşedintele (suspendat) Traian Băsescu s-a întors la popor. Cu Loganul, că doar a început campania pentru referendum. Preşedintele (interimar) Crin Antonescu, tot de dragul poporului, şi-a pus viză de flotant la Cotroceni. În acest timp, poporul, cum îl ştim: căldură mare, monşer! Cutremurele de pe scena politică nu au reuşit să urnească soarele arzător de pe cer, niciun norişor nu ne-a dat de înţeles că s-a schimbat ceva fundamental în ţara asta. Desigur, paparudele de partid nu au pierdut ocazia să îşi facă apariţia pe micile ecrane, unele jelind, altele jubilând…
Dar toată vânzoleala asta pare undeva departe de orizontul cetăţeanului obişnuit. Mai aproape de el ar fi, de exemplu, cursul valutar, preţul la energie, la cartofi, la franzelă, la pepenii de Dăbuleni şi fasolea de Oraviţa. Din păcate, taman aceste lucruri lipsesc de pe agenda clasei politice. Preocupaţi mai mult să se lupte care cu fosta, care cu prezenta sau viitoarea „dictatură”, aleşii neamului au legat ţara de gard şi bat câmpii în chestiuni care puteau foarte bine să mai aştepte. Nu ştiu cum se face, dar cum ajunge un partid ţonţoroi în vârful puterii, cum îşi pierde minţile!
„Depolitizarea” instituţiilor publice înseamnă în fapt schimbarea din funcţii „ai lor” cu „ai noştri”, cei care erau până mai ieri în opoziţie exercită acum puterea la limita legii şi a moralităţii, cei care ieri tăiau şi spânzurau la putere azi se dau loviţi şi victime inocente care nici măcar usturoi sau ordonanţe de urgenţă n-au mâncat. Pe timpuri era pâine şi circ. Acum, ce să-i faci, e criză, am rămas doar cu circul, şi ăla politic. De pâine nu mai are nimeni grijă. Din zona economică vin semnale serioase de alarmă: leul a atins minimul istoric, investiţiile străine abia de trec de piciorul broaştei, deficitul comercial este din ce în ce mai mare, nu este exclusă nici o întrerupere a acordurilor cu instituţiile internaţionale.
Dar cine să observe asta? Politicienii se bulucesc să ajungă la butoane, îşi dau unii altora peste mână, peste ochi, peste picioare, peste ceafă, peste mama ei de stânga sau de dreapta, de nu mai se mai ştie om cu om şi doctrină cu doctrină. Este şi poporul chemat să valideze această păruială generală. Dar să nu fim naivi. Nu e vorba de un test de constituţionalitate, ci de popularitate. „Referendum! Ne vedem la urne! Să moară (de ciudă, măcar) tiranii tăi!” e strigătul de luptă lansat deja cu zel de cele două, trei, şapte tabere.
Mai încearcă unii să ne tragă de mânecă, ne arată că o cam luăm pe arătură, dar ce ne pasă nouă? Noi suntem independenţi, nu „colonie” europeană, dacă vrem să ne dăm în cap unii altora e problema noastră internă şi viscerală! În vremurile nu foarte îndepărtate era vorba aia cu „La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua…” Ei bine, aşa zice şlagărul. În fapt, cucuveaua nu cântă la Cotroceni, cântă în frigider, pe casa scărilor, în debara. Cine are urechi de auzit s-o audă!
