Întâmplările din ultima vreme din oraşul nostru m-au făcut să mă gândesc la adolescenţa mea şi la generaţia din care fac, adolescenţi la începutul anului 2000. Pe vremea aceea eram numiţi „generaţia pro” şi, ori de câte ori se auzea de vreun adolescent care a făcut ceva rău, eram obligaţi de către părinţi să ascultăm ore în şir de prelegeri, iar programul de ieşit afară era mult mai scurt decât de obicei. Şi asta ţinea până toată lumea uita de întâmplarea cu pricina. Tineretul, adunat la zidul de pe Faleză, pentru a sta de vorbă la o bere, era celula negativă a societăţii.
Lumea s-a întors însă cu susul în jos. În zilele noastre, exemplele negative au devenit modele pentru mulţi dintre tineri. Pe principiul "dacă el a putut, eu de ce n-aş putea", tinerii ajung pe patul de spital, ca victime, fie ale consumului de droguri, fie ale accidentelor rutiere. Să nu-i uităm nici pe cei care nu ajung la spital, ci la poliţie, pentru a da explicaţii pentru faptele penale pe care le-au săvârşit. Şi toate acestea au, undeva la bază, un exemplu preluat de la cineva din aceeaşi generaţie sau de la o persoană ceva mai mare. Un exemplu devenit, deşi n-ar fi fost cazul, model.
Dacă s-ar mai aplica principiul părinţilor „generaţiei pro”, atunci am fi auzit că toţi copiii gălăţenilor cu bani, recent deveniţi şoferi cu patalama, au rămas fără bolizii din dotare. Măcar pentru o perioadă, ca urmare a accidentului de duminică noapte. Dar părinţii generaţiei actuale nu se gândesc nici măcar o clipă că odraslele lor pot face aceeaşi greşeală ca a celorlalţi. Sau, şi mai grav, nu le pasă!
Sunt multe întâmplări ce le-ar fi putut servi drept pildă generaţiei de azi şi părinţilor lor. Din păcate, însă, oamenii uită mult mai repede decât în trecut exemplele negative şi se lasă conduşi, în general, de principiul „mie nu mi se poate întâmpla”. Ba da! Se poate întâmpla oricând şi oricui. Oricine poate fi victima unei întâmplări nefericite, fie că este cel care a produs-o, fie că este cel afectat.
Tot ca exemplu la temă poate fi dat şi un tânăr de aproximativ 20 de ani, şofer fără experienţă, care a intrat cu bolidul tatălui într-un stâlp. Din fericire, în acest caz au avut de suferit doar stâlpul şi maşina.
Întâmplarea a avut loc cu o săptămână înainte de accidentul de duminică noapte şi a cam fost trecută cu vederea. Dacă ar mai fi funcţionat, însă, puterea exemplului din anii 2000, mai mult ca sigur nu am mai fi vorbit despre femeia nevinovată care şi-a pierdut viaţa duminică. Dar, cu părere de rău, în 2012 este la modă copiatul personajelor negative, devenite modele în societatea românească de criză şi tranziţie. Că doar… dacă ei pot, noi de ce nu am putea?
