După ce, ca şi în alţi ani, am stat cu sufletul la gură să vedem dacă o să mai avem sau nu festival de comedie în plină epocă tragică, primim cele mai bune lucruri care se puteau oferi publicului… mai ieftin (spectacol şi public ieftin?). Păi, nu-s bani! Pentru că rectificarea bugetară se va face după festival, administraţia şi Consiliul Local abia au preluat etc. Sigur, poate exista la un moment dat şi experienţa... „gratis şi bun”, dar în România nu prea se vede aşa ceva, şi de obicei trupele, chiar şi atunci când întârzie, dându-le palpitaţii organizatorilor până-n ultimele ore, se duc mai întâi la casierie, abia apoi urcă pe scenă, să improvizeze luminile - caz real, mon cher!
Sărăcia a încurajat, iată, producţiile independente. Asta-i de bine: nu vine un regizor care să ceară pe o montare cam cât întreg bugetul anual al teatrului nostru, ci alţii tineri şi mai entuziaşti. În loc de-un manierist, de-o fosilă, vine unul proaspăt. În unele cazuri, chiar actor. În unele cazuri, chiar bun ca regizor, dar nu întotdeauna pe toată întinderea spectacolului… Anul acesta, majoritatea trupelor care „au putut” au fost nume foarte mari ale unor companii mici, abia auzite, sau mici, ale unor teatre mari. Sunt chiar vreo trei spectacole cu o trupă… dintr-un singur actor! Un text bun, bine spus, poate emoţiona, dar mulţumeşte mai puţin publicul, care vrea poveste, situaţii, chiar distracţie la un festival, mde, de comedie unde, de ani buni, unele piese sunt chiar tragi-comice. Rămâne un câştig: preţul biletului mai mic, dar şi sălile rămân cu destule scaune goale… „Criză”. Să nu dăm vina pe nimeni? Dar responsabilitatea ar trebui să existe - oare din acest motiv n-au răspuns autorităţile noastre invitaţiei nici măcar la deschidere? De ruşine? Atunci când şi-au făcut campanie electorală, aleşii noştri au investit sume mari, unii uriaşe, sau au găsit sponsori, firme darnice etc. Cum de s-au priceput atunci şi nu se pricep acum să doneze personal măcar un pat de hotel pentru jumătate de actor, sau să apeleze la sponsorii care, desigur, şi pe ei i-au sprijinit tot dezinteresat? A, nu le-a cerut nimeni? Păi, puteau să citească semnalele de alarmă din presă. Sau n-au bani să cumprere un ziar? A, timpul, lipsa de timp îi omoară. De aceea n-au timp, le place sau nu teatrul, să fie alături de concetăţeni la o gală naţională, să-i dea prestanţă şi greutate măcar la nivelul la care se face, tot acum, la Brăila. Sau poate vor să vizioneze succesele teatrului în străinătate? Dar nici pentru turneul teatrului din America Latină nu s-au alocat cei doar câţiva dolari ceruţi…
Cândva, după Revoluţie, mai toţi aleşii şi numiţii veneau la teatru. Apoi i-au trimis pe directori şi pe secretare, care i-au delegat în anii următori pe funcţionari. Azi, nici ăia nu mai vin. N-au timp invitaţii să dea invitaţiile? Ţin minte când, invers, un primar care trebuia să acorde un premiu chiar preşedintelui Academiei a părăsit sala înainte… pentru ca să-l întâlnească pe Florin Piersic. Chiar, de ce nu l-o fi invitat pe Piersic la festival acel primar? Pentru că l-a avut exclusiv, ca primaru´?
