Cazul fetei de 14 ani care s-a sinucis aruncându-se de la etajul 10 al unui bloc din Galaţi trage un nou semnal de alarmă în privinţa copiilor abandonaţi la rude de către familiile care pleacă la muncă în străinătate. Adolescenta fusese lăsată în grija unei mătuşi. Mama, aflată la muncă la 2.000 de kilometri depărtare, îşi vedea fiica de 2-3 ori pe an, între două avioane. Educaţie? Protecţie maternă? Vorbe mari! Nu poţi învăţa un copil să se spele pe dinţi prin e-mail. Nu poţi îmbrăţişa pe mess un suflet trist.
Lupta dintre generaţii se simte mereu între copii şi părinţi, iar în astfel de cazuri prezenţa mamei şi a tatălui nu poate fi substituită de mătuşi, bunici sau verişoare. Dragostea maternă nu se poate închiria şi nu se poate transmite prin procură notarială. Ea trebuie să se manifeste frust, direct, altfel riscul unor tragedii este iminent.
Gestul extrem făcut de adolescenta din Galaţi nu va avea efecte penale. Nici pentru mamă, care a plecat pentru a-i asigura un trai mai bun, nici pentru mătuşa, care a încercat să îi arate drumul cel drept în viaţă şi a încercat din răsputeri să îi suplinească părinţii. Penal, nimeni nu va plăti pentru moartea acestui copil. Moral, însă, avem de-a face cu sute de vinovaţi. Începând cu rudele copilei şi terminând cu sistemul social românesc.
Trăim într-un sistem bolnav, care îi îndeamnă pe români, din ce în ce mai des în ultima perioadă, să ia calea străinătăţii în speranţa unui trai decent. Din păcate, acest sistem nu poate răspunde penal. Nu poate fi tras la răspundere după legile aplicabile oamenilor de rând.
Cumva cinic, nu doar părinţii în căutare de lucru cutreieră lumea, ci şi oamenii sistemului din România. Singura diferenţă dintre cele două categorii e că în vreme ce oamenii de rând vor să muncească, să aducă bani pentru a le fie mai bine lor şi copiilor lor, oamenii sistemului se plimbă pe bani publici. Fac turism subvenţionat fix de cei care din cauza sărăciei pleacă la muncă în cele patru zări.
Sistemul e absurd. Însă pentru a schimba sistemul, trebuie în primul rând să schimbăm oamenii. Pe acei oameni care cheltuie banii publici în interese deloc lăudabile. Dau exemplu Poşta Română, care a "spart" 200.000 de euro pentru două excursii în străinătate ale conducerii. Doisprezece şefi de acolo au fost împărţiţi în delegaţii de câte şase, fiecare delegaţie delectându-se pe meleaguri străine câte două săptămâni.
La noi aşa funcţionează totul când e vorba de bani publici. Îl iau şi pe Popescu, că el dă fonduri europene nerambursabile. Şi pe Ionescu, că e finul domnului ministru. Şi pe Georgescu, că el lucrează la dosarul penal al nevestei. Şi lista poate continua. Interesele oamenilor care formează sistemul primează în faţa dramelor familiale zilnice.
Lor nu le pasă că economia nu merge, că asta sărăceşte cumplit oamenii, că părinţii îşi părăsesc copiii pentru a munci "afară", că acei copii abandonaţi îşi ratează viaţa şi ajung uşi de cârciumă sau sar de pe bloc. Nu le pasă! Iar dacă nu se găseşte nicio minte luminată care să vrea să facă reforme clare, atunci totul e în zadar.
Moartea nu poate fi suspendată prin ordonanţă de urgenţă, iar sinuciderea adolescentei de la Galaţi are parfum de crimă cu sute, dacă nu cumva mii de autori.
