Simplu ca tiki-taka!

Scris de Ovidiu Amălinei

Marți, 16 Octombrie 2012 00:00

La urma-urmei, de ce să ne mirăm? Doar la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea… Cu ce s-ar diferenţia Gigi Becali de restul clasei politice? Dacă-i vorba de hăhăială îl întrece şi pe Traian Băsescu, de gargaragiu poate sta cu cinste alături de Dan Diaconescu, unde mai pui că-i mai… stelist chiar şi decât Victor Ponta. Desigur, indivizi puşi pe hăhăială, gargaragii şi spoiţi ca stelişti sunt destui în România. Măcar două, trei procente. Dar Becali mai are şi un purcoi de euroi. Iar dacă asta îl face să creadă că are dreptul să se tocmească cu Dumnezeu, de ce nu s-ar tocmi şi cu preşedintele Partidului Naţional Liberal? E simplu ca tiki-taka! Îţi dau, îmi dai! Că vorba aia, nu s-a dus omul „să cerşească”, el e „împărat” cu palat în buricul târgului! „Dau procente, dau imagine, dau cutare… pentru mare lucru, un post dintr-un colegiu”, a explicat, ca să înţeleagă tot electoratul, Gigi Becali. Că, vorba aia, ce mai este mandatul de parlamentar în ziua de azi? Doar au ajuns în Parlament tot felul de lichele, unele chiar cu mai puţină frică de Dumnezeu decât Becali, unele care n-au făcut fotbal nici măcar la nivel de divizia C, cât despre parale - ce să mai spunem? – au intrat unii în politică cu nădragii rupţi în fund şi au ieşit călare pe cai putere şi funcţii babane. Călit la peluză, Becali ar face faţă şi la tribuna Parlamentului, că aici se înjură pe faţă, zdravăn, româneşte, peste rând şi fără număr, nu-i ca la „fiţoşii” ăia din Parlamentul European de nici nu ştii care, ce hram poartă! Poate că o fi treaba diverşilor „împăraţi”, „prinţişori” sau „baroni” locali să încerce marea politicii cu degetul. Dar asta nu înseamnă că oamenii zdraveni la cap trebuie să le şi gireze apucăturile vecine cu megalomania. Iar în condiţiile în care până şi Dumnezeu i-a mai dat din când în când cu flit „Domnului” Becali şi l-a trimis chiar să se smerească la „mititica”, pare halucinantă naturaleţea cu care preşedintele PNL, Crin Antonescu, s-a arătat gata să pună un cioflingar cu bani sub blazonul Brătienilor. Şi mai uluitor este girul pe care Biroul Permanent Central al PNL, adică taman depozitarul şi gardianul suprem al principiilor liberale, l-a dat acestei elucubraţii! De la Proclamaţia de la Islaz, în care se conturau ideile liberalismului românesc, PNL se coboară cu Gigi Becali mai jos de toloacă, în bălăriile şi smârcurile intereselor dâmboviţene. Au fost suficiente câteva milioane de euro şi ceva simpatie tâmpă ca să transforme „adeziunea” lui Gigi Becali la liberalism într-o „simplă formalitate”. Şi asta numai aşa, să nu găsească unii vreo chichiţă de ordin juridic la înregistrarea candidaturii şi să strice târgul. Dar cel mai trist este că Becali nu-i nici primul nici ultimul care face „legea” în politica românească. Toate partidele sunt infestate de fel de fel de indivizi buruienoşi care vor mandate de parlamentari pentru orice, numai pentru ce le-a hărăzit Constituţia nu. Între Becali şi alţi pripăşiţi de stânga, de dreapta sau de centru-dreapta nu-i decât o diferenţă de notorietate. În aceste condiţii, problema pare perpetuă: de atâţia cioflingari, noi, monşer, cu cine mai votăm?