Mare-i grădina USL şi de la alegerile parlamentare i s-au umplut cărările de „aleşi”. Inclusiv la Galaţi. Dar să nu ne imaginăm cumva că sunt aleşii noştri. Ei sunt aleşii lui Nica, Dobre şi Durbacă, tătucii eterni ai unor judeţene de partid la umbra cărora nici iarba nu creşte. Nici nu a avut cine să-i împiedice la această împărţeală. Cine? PDL-ul debilizat de dependenţa de Cotroceni, antipatizat in corpore de un electorat epuizat de experimente sociale, o filială măcinată de luptele interne între aripa lui Toader şi cea a lui Resmeriţă sau excomunicatul Necula? Trupa lui Picu - piticul de la PP-DD? Să fim serioşi!
USL nu a avut la Galaţi nici cea mai mică emoţie în legătură cu câştigarea pe linie atât a colegiilor de deputaţi, cât şi a celor de senatori. Singura grijă a fost împărţirea cu dedicaţie a mandatelor. Primii pe listă, în colegiile cele mai călduţe, au fost, desigur, şefii de partide, urmaţi de locotenenţii politici gen Saghian, Ştefan sau Ciucă. Pe valul politicii, corcite acum sub forma USL, s-a ajuns chiar şi la unele paradoxuri, precum acela ca Nechita şi Ichim, inamici declaraţi, să fie în aceeaşi barcă politică şi să-şi declare afinitate eternă în numele intereselor gălăţenilor. Dar dincolo de aceste mandate, la urmă, cu voia dumneavoastră, a intrat marea masă de manevră pentru maşina de vot: rătăciţi dintr-un partid în altul, gen Chirvăsuţă, turnători precum Pâslaru, docili precum Roşca sau Butunoiu sau tinere speranţe ca purtători ai tăvii cu mititei, gen Scarlat junior. Prin urmare, în ceea ce priveşte calitatea „materialului politic”, nimic nou sub soarele cumetriilor politicii gălăţene, iar scenariul s-a repetat, cu rare excepţii, mai în toate judeţele ţării. A fost un „meci” electoral în care se ştiau dinainte şi învingătorii, şi învinşii. Lucrurile au fost atât de clare încât nimeni nu şi-a bătut capul nici cu programe, nici cu proiecte, nici cu dezbateri, doar figuri atârnate pe stâlpi, iar în rest mai toată campania a fost un fel de non combat între o tabără care se vedea deja învingătoare şi una care nu mai avea nici măcar puterea de pierde la un procent cât de cât onorabil.
Dincolo însă de această pseudo-bătălie electorală cu final previzibil, ironia sorţii este că, în timp ce numărul de români scade, numărul parlamentarilor creşte. Galaţiul, în mod particular, a avut cea mai mare cădere demografică din ţară, cu o scădere a populaţie în ultimii zece ani de peste 67.000 de persoane… Vom avea însă, prin jocul legii electorale şi al originalei puneri în practică a principiului reprezentativităţii proporţionale, cu doi sau trei parlamentari mai mulţi decât erau prevăzuţi iniţial, meniţi să asigure, peste prea-plinul USL, rolul de reprezentanţi ai Opoziţiei. Dar nici aici nu vom avea, se pare, cine ştie ce figuri care să ne umple de speranţă, asta doar dacă nu cumva vă imaginaţi că personaje gen Toader, Chebac şi alţii la fel s-au dat de trei ori peste cap şi s-au făcut „fete mari” în politică. Dar cum, până în prezent, România a fost ţara tuturor posibilităţilor, şi în noul Parlament e posibil orice. Doar se anunţă o supermajoritate, capabilă, nu-i aşa, să schimbe dintr-un vot până şi Constituţia. Acum, nu că nu ar trebui schimbate multe în ţara asta, dar când vezi cine o să o facă, mai că îţi vine să te întrebi dacă nu cumva o să cădem din lacul PDL în puţul USL.
