De mai bine de 20 ani, Galaţiul pare că bate pasul pe loc, prins în capcana birocraţiei, incompetenţei sau a trocurilor politice de tot felul. Ne-am fi aşteptat ca rezultatele auditului pentru care s-au luat din buzunarul contribuabililor 150.000 de euro să pună, în sfârşit, degetul pe rană şi să ni se explice în mod clar şi fără echivoc cine şi pentru ce se face vinovat în proasta gestionare a treburilor municipalităţii. Nu este vorba aici de „execuţii publice”, deşi poate unii chiar ar merita nişte pedepse pe măsura ţepelor pe care le-au tras pe bani publici, ci pur şi simplu de a curăţa un sistem administrativ de „specialiştii” care l-au căpuşat atâta timp şi care ne-au lăsat un oraş aproape lipsit de vlagă şi de perspective.
Promisiunile primarului Marius Stan de a aduce la nivelul municipiului mai multă transparenţă şi un management performant erau, poate, un motiv în plus de a spera că vom avea un „diagnostic” tranşant. Din păcate, momentul adevărului a fost mai degrabă dezamăgitor. Prin declaraţii care nu aduceau nimic nou, Marius Stan a ratat cea mai mare ocazie de până acum pentru a demonstra că este, într-adevăr, primarul pe care şi-l doreau gălăţenii: unul capabil să spună adevărul verde în faţă şi să rupă pisica în două fără a se ascunde după formele politicianiste fără conţinut.
Din păcate, din tot auditul ne-am ales doar cu promisiunea că „se vor lua măsuri” - nu ştim care, nu ştim despre ce sau referitor la cine. E ca şi cum te-ai duce la doctor şi ţi se spune că o să fii operat, dar nu ţi se spune când sau de ce suferi. Pe motiv de „confidenţialitate”, din „diagnosticul” Primăriei ni se arată doar frânturi. Poate că intenţiile sunt bune, numai că, într-un Galaţi care a văzut multe, scenariile posibile sunt multe. Auditul poate fi deopotrivă un instrument util pentru eficientizarea activităţii municipalităţii, dar la fel de bine, lăsat în mâna unui singur om, „la sertar”, poate deveni un instrument de subordonare necondiţionată a funcţionarilor care se ştiu cu musca pe căciulă. Poate fi, de asemenea, un instrument cu bătaie lungă, politică, dat fiind faptul că multe dintre funcţiile din Primărie sau serviciile subordonate sunt, de fapt, sinecure de partid.
Desigur, scenariile „toxice” pentru comunitate ar putea fi eliminate dacă s-ar aplica până la capăt principiul transparenţei, iar raportul de audit ar fi făcut public, fără interpretări, fără „sinteze”, fără mănuşi. Din banul public a fost plătit acest „consult” de care depinde viitorul Galaţiului nu pentru a ţine „diagnosticul” la sertar, ci pentru a şti cu toţii „bolile” de care suferă administraţia publică şi pentru a avea garanţia că se va aplica tratamentul corect. Nu de alta, dar o pneumonie nu se tratează cu aspirină şi nici cu promisiunea iluzorie a unei vindecări miraculoase.
