Celebra replică „Mircea, fă-te că munceşti!”, consacrată în zorii Revoluţiei din Decembrie 1989, a devenit, din păcate, principiul de bază al funcţionării majorităţii instituţiilor gălăţene. Nu de alta, dar numai în ultimele zile am asistat la o serie de fapte care, între noi fie vorba, n-au ce căuta într-o societate normală la cap.
Bunăoară plecarea viceprimarului Florin Popa în Germania. Teoretic, alesul s-a dus în ţara lui Goethe să vadă nişte utilaje care, zice-se, ar putea fi folosite la săparea tunelului pe sub Dunăre. Practic, însă, avem de-a face cu o simplă excursie plătită din banii gălăţenilor, căci despre utilitate nu poate fi vorba, din cel puţin trei motive: 1) - Nu cred că se va face vreodată tunel pe sub Dunăre la Galaţi; 2) - Dacă totuşi se face, sigur nu se face în mandatul lui Popa şi 3) - Dacă, prin reducere la absurd, se face în mandatul lui Popa, nu Primăria Galaţi se va ocupa de lucrare, ci o firmă specializată, deci viceprimarul n-are de ce să studieze maşinăriile.
Mai mult decât atât, în susţinerea ideii că Florin Popa a plecat în Germania doar pentru turism de plăcere mai vine un argument: celebrele utilaje de sfredelit pe sub pământ lucrează deja în România, pe şantierul metroului bucureştean. Adică la distanţă de un plecat dimineaţa şi un revenit seara, pe un plin de benzină şi-o diurnă internă, fără cazare şi decont de masă. Probabil însă că domnul Popa nu se putea „coborî” la o astfel de vizită banală, la malul prăfuit al Dâmboviţei.
Tot în curtea Primăriei, la Cantina de Ajutor Social mai precis, o altă întâmplare absurdă: un post de - atenţie! - bucătar este transformat în post de şofer. Logica acestei schimbări poate să o priceapă doar directorul Picu Roman, căci, din câte ştim cu toţii, cantina nu face catering şi nici taximetrie, ci se ocupă cu prepararea şi servirea hranei pentru săraci. Adică are nevoie de bucătari. Explicaţia cum că noul post va simplifica anchetele sociale, prin rapiditatea deplasării, e doar un praf în ochi. Cât să nu observe gălăţenii că, de fapt, don’ Picu suferea de şofer la scară.
Un alt exemplu de ineficienţă sfidătoare a autorităţilor locale este cel legat de modul cum s-a „rezolvat” problema „talibanilor” care au făcut harcea-parcea terenurile din jurul Combinatului, în goana lor nebună după un profit gras şi nefiscalizat. Sub presiunea presei, la faţa locului a descins - cică în mare secret - un batalion de inspectori. Surpriză, însă! N-au găsit în teren decât cinci utilaje grele şi 17 sclavi, semn că secretul n-a fost secret decât pentru mass-media, care n-a fost invitată. La o jumătate de oră de la încheierea „demonstraţiei de forţă”, în şantierele ilegale s-au întors zecile de utilaje şi sutele de muncitori. Că, deh, controlul trecuse, iar autorităţile mai bifaseră o acţiune în calendar. N-au rezolvat nimic, dar se cheamă că au punctat spectaculos la impresia artistică.
Nu pot încheia acest editorial fără a aminti de activitatea preşedintelui Consiliului Judeţului Galaţi. „Activitatea” este un fel de a spune, pentru că, mai nou, ocupat cu vizitele în străinătate şi cu filmările TV, medicul Bacalbaşa nici măcar nu mai participă la acţiunile organizate de instituţia pe care, în teorie, o conduce. A te face că munceşti a devenit, se pare, o virtute. Vai de noi!
