Maestrul Tudor Gheorghe a intrat de mult în cartea de aur a muzicii româneşti. Nu mai e nevoie să vă spun eu ce voce minunată are, ce repertoriu extraordinar şi-a alcătuit, câtă verticalitate a demonstrat. Toate aceste lucruri sunt deja înscrise în memoria românilor, fie că vorbim despre octogenari apăsaţi de ani sau despre adolescenţi care de-abia încep să priceapă viaţa.
Aşadar, nu voi vorbi despre artistul Tudor Gheorghe, ci despre atitudinea civică (un termen drag mie, după cu probabil ştiţi) a maestrului. Recent, Tudor Gheorghe a avut două concerte la Galaţi, prilej cu care, aşa cum de altfel obişnuieşte, a interacţionat în dese rânduri cu spectatorii. Iar fina analiză făcută societăţii contemporane merită să fie adusă în atenţia dumneavoastră.
Spre exemplu, artistul crede că societatea românească s-a degradat pentru că magia celor şapte ani de acasă a dispărut. Goana după bani a părinţilor plecaţi în cele patru zări a privat copiii de cea mai importantă parte a educaţiei lor. Iar şcoala nu reuşeşte să compenseze această lacună gravă, mai ales că metodele didactice sunt împinse, de cele mai multe ori, spre o zonă pe care elevii - mai ales cei de la clasele I-IV - nu o înţeleg. Da, Tudor Gheorghe are dreptate! Atâta timp cât în România nu se mai face educaţie, degeaba se face şcoală. România de mâine are nevoie de oameni cu valori morale înalte, nu de „roboţi” cu memoria bine antrenată. Însă - iar te întorci! - ce valori morale mai putem cultiva, când „părintele celui care a luat 1,75 la Bac îşi consolează loaza cu 20 de milioane, să se ducă să-şi revină din stres la mare”?
Şi asta nu e tot. Tudor Gheorghe - adevărată voce a bunului-simţ - a vorbit spectatorilor şi despre clasa politică: „nişte mincinoşi, care ne fac să credem că părerea noastră contează. Uite că nu contează! Noi suntem doar mijlocul prin care ei îşi ating scopurile. Până şi istoria se scrie după dictare”. Puteţi să contraziceţi aceste argumente fără cusur?
Însă surpriza a venit de la o analiză inedită a stării economiei gălăţene. Redau în continuare, discursul maestrului. „Atunci când Marian Filimon (N.A.: preşedintele Patronatului IMM-urilor) m-a invitat să cânt pentru oamenii de afaceri din Galaţi am avut o strângere de inimă, pentru că mă gândeam că voi cânta pentru un stadion plin. Dar uite că aţi încăput într-o sală! V-aţi împuţinat rău de tot, fraţilor! Dacă o ţineţi tot aşa, la anul vom ţine spectacolul în apartamentul lui Filimon. Îmi iau chitara, iar voi o să veniţi acolo, câţi veţi mai fi. Încăpem sigur, la cum merg lucrurile”.
Gluma lui Tudor Gheorghe a stârnit aplauze furtunoase în sala plină cu oameni de afaceri. Dar a adus şi multe zâmbete amare. Căci oricât ne-am strădui să căutăm argumente cum că lucrurile nu-s chiar aşa de negre, nu le găsim. Cifrele reci arată că, în ultimii cinci ani, economia Galaţiului s-a micşorat semnificativ, pe toate planurile. PIB pe cap de locuitor a scăzut, la Galaţi, din 2008 încoace, cu 1,7%, în timp ce media din judeţul vecin, Brăila, este de plus 17,1% în acelaşi interval de timp. Până şi Vasluiul are plus 5,2%!
Lecţia predată de Tudor Gheorghe este o lecţie amară. Arată că picajul economic este provocat de o prăbuşire morală. Iar dacă nu ne întoarcem grabnic la valorile de bază, atunci se cheamă că - iertată să-mi fie duritatea - ne merităm soarta mizeră.
