Există nenumărate legi proaste în România. Pe ici, pe colo, lucrurile s-au mai schimbat, dar tot mai avem de muncă la sistemul legislativ. Ceea ce mă irită însă îngrozitor este că, şi în domeniile în care avem legi bunişoare, situaţia e tot "lasă-mă să te las", dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de strigător la cer: legile nu se aplică.
Un exemplu care se poate vedea cu ochiul liber este şi cel al Legii 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor. Legea faţadelor, cum i se spune, mai puţin pretenţios şi mai pe înţelesul tuturor, a fost publicată în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 493 din 11 iulie 2011 şi, cel puţin în principiu, de la data respectivă ar trebui să se şi aplice.
Prevederile legii sunt multe şi complicate, mergând chiar până la nuanţele în care ar trebui văruite casele. N-am să insist însă pe aceste lucruri, oricine le poate citi în MO cu pricina. Principala chestiune reglementată de legea respectivă se referă la obligativitatea proprietarului de a se îngriji ca proprietatea sa să arate bine pe dinafară, indiferent dacă faţada e chiar la stradă sau într-o curte, indiferent dacă renovează şi interiorul sau nu. Cum spuneam, legea există din vara lui 2011, mai are puţin şi împlineşte doi ani. Cu toate acestea, am văzut prin oraş o multitudine de faţade care arată jalnic, lângă altele renovate şi menţinute. Un exemplu îl constituie clădirea de epocă de pe Brăilei, vizavi de Potcoava şi faţă în faţă cu Farmacia Paracelsus (frumos renovată). Parterul îl ocupă un magazin de computere, care a îmbrăcat faţada în metal, iar etajul, probabil nerenovat vreodată în ultimii 40 de ani, e o ruşine: jerpelit, cu tencuiala căzută, cu cercevele putrede de care atârnă bucăţi de vopsea scorojită. Indiferent cui ar aparţine mizeria - în care locuiesc oameni - faţada e o palmă pe obrazul oraşului şi cineva ar trebui s-o vadă şi să ia măsuri, fiindcă, repet, legea există.
Tot pe Brăilei, la Trei Star, blocul turn cu magazine la parter tocmai se anvelopează, chestiune lăudabilă, chiar dacă faţada nouă e albă şi nu are cărămidă aparentă, aşa cum avea iniţial, iar blocul nu va mai semăna cu celelalte. Dar să spunem că nici asta n-ar fi aşa o problemă, până la urmă important e că se face şi că rezultatul va fi o faţadă curată, frumoasă. Însă, cum ridici privirea, undeva pe la mijloc, probabil etajul patru cinci, vezi un apartament pe care proprietarul n-a vrut să-l anvelopeze şi a cărui faţadă arată acum ca o bubă urâtă în comparaţie cu restul. Unde mai pui că, ştie oricine, dacă nu se face anveloparea continuu, există riscul să se infiltreze apă şi să fie cheltuiala în zadar pentru vecinii de deasupra şi de dedesubt.
O să spuneţi probabil că treaba asta cu faţadele e un moft, atunci când gălăţenii se zbat în sărăcie, nu găsesc locuri de muncă, nu au oportunităţi de dezvoltare personală, iar oraşul în sine e îmbătrânit şi uitat undeva la marginea civilizaţiei. Eu susţin însă că, dacă nu ai posibilitatea să întreţii cum trebuie o proprietate, poate n-ar trebui s-o mai ai. Poate e cazul să vinzi şi să te duci la ţară, unde cumperi mai ieftin o casă şi tot mai ieftin o întreţii. Numai că, acolo, dacă n-ai vopsit la vreme prispa şi n-ai schimbat scândurile în gard, te arată lumea cu degetul de leneş.
