Lăcomiile voastre, nu ucideţi Oţelul!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fiecare oră care trece fără să se schimbe ceva semnificativ la Oţelul costă enorm, e sinonimă cu paşi uriaşi spre… Mi-e frică să rostesc cuvântul, cu atât mai mult să-l scriu. Galaţiul este pe punctul de a-şi pierde unul din puţinele sale simboluri, până ieri preferam să-i spunem brand de renume, dar s-a pus atât de mult gunoi peste imaginea Oţelului că acum e perceput ca o jucărie stricată. Niciodată în ultimele trei decenii clubul n-a fost într-o situaţie atât de critică.  Acum, e practic la limita existenţei. Nici când s-a retrogradat în 2003, nici când a fost nevoie de reorganizarea juridică, trecerea de pe Asociaţia Sportivă pe actuala societate pentru evitarea falimentului, nici măcar când se ajunsese la salarii restante de peste patru luni parcă n-a fost aşa grav ca acum.

S-a dat drumul la ceva plăţi, dar numai firimituri, achitarea cantonamentelor şi s-a promis unul dintre salariile restante la jucători. Altfel, mai era puţin şi se făceau trei luni, fotbaliştii puteau deveni jucători liberi şi jucăria lui Aadmescu chiar că nu mai valora mare lucru. Antrenorilor din Centrul de Copii şi Juniori li s-au făcut contracte pe doar trei luni şi nici măcar nu sunt plătiţii cum trebuie, ei ca şi alţi angajaţi mai au puţin şi ajung la două luni de când nu şi-au primit salariile. Scuza cu sechestrul şi conturile blocate nu ţine, legislaţia permite plata lefurilor. De transferuri, nicio vorbuliţă, se pomeneşte doar despre „buget ajustat în concordanţă cu realităţile economice actuale”, astfel că, cel puţin pentru viitorul apropiat, nu mai poate spera nimeni la performanţe măreţe. Impresia generală este că pur şi simplu vor să fie cheltuiţi cât mai puţini bani până vor părăsi taraba, una golită în prealabil de tot ce se putea. Să ţină echipa în viaţă, la limita subzistenţei, pentru a mai scoate ceva în plus de pe urma ei.

Este tot mai clar că patronul Dan Adamescu nu este interesat să aibă această echipă. Dacă judecăm după ce s-a întâmplat în club de când l-a preluat, greu de imaginat că ar fi fost vreodată interesat de altceva decât de ce a găsit în conturile societăţii. Pare aplicată perfect metoda managerială „Lăcusta”, denumire generică des întâlnită în dosarele procurorilor în cazuri ce presupun achiziţionarea unei firme vulnerabile (în special din cauza blocajului administrativ) dar potentă financiar, care apoi este secătuită de toate lichidităţile şi activele, după care este cedată unui interpus care îi declară falimentul. Sau vândută, variantă despre care mulţi dintre suporteri deja ştiu că se negociază de câteva luni bune. De ce nu pleacă după ce şi-a făcut treaba şi să o lase altora care chiar vor să aibă echipa? Probabil vrea mai mult, nu doar ce a găsit prin conturi de pe urma participării în Liga Campionilor.

În situaţia disperată în care se află fosta campioană, suporterii încearcă să facă ceva pentru a-şi menţine echipa în viaţă. Vor să iasă în stradă sâmbătă, într-un miting. Săptămâna viitoare din nou şi tot aşa până când vor fi goniţi din Galaţi oamenii lui Adamescu. Au spus-o mulţi, cu furia fanilor Oţelului nu-i bine să te joci. Iar după conţinutul ultimului comunicat al acţionarilor, sunt semne că ţin cont de asta. Schimbarea sunt convins că se va produce, dar când? Timp de aşteptare nu mai este. Şi nici gălăţenii nu mai au răbdare.

Citit 1466 ori Ultima modificare Joi, 27 Iunie 2013 18:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.