E mai bine să previi, decât să vindeci

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

A devenit inutil să spui că sistemul sanitar românesc suferă de subfinanţare, că mulţi dintre medici trăiesc din salarii de mizerie sau că pacienţilor li se încalcă drepturile atunci când înainte de internare sunt trimişi la farmacie pentru a-şi cumpăra seringi, vată şi medicamente. Deşi atât medicii, TOŢI MEDICII, cât şi pacienţii ar trebui să se situeze de aceeaşi baricadă, pentru că ambele categorii sunt interesate, în definitiv, de o finanţare mai bună a sistemului sanitar, la noi s-au aflat întotdeauna pe poziţii adverse. 

Tocmai pe acest fapt se bazează şi cei aflaţi la frâiele Sănătăţii româneşti. Astfel, pentru că angajaţii din sistem şi pacienţii se mărginesc doar la a numi deficienţele şi nu iau nicio măsură pentru a obliga autorităţile să le remedieze, oficialii au devenit imuni la "ameninţările pe hârtie".

Pe o linie moartă se află deja şi protestele promise de medici, dentişti, asistente, moaşe şi, posibil, de farmacişti la începutul lunii iulie. Reprezentanţii Colegiului Medicilor din România au scos în prim-plan salariile foarte mici ale medicilor rezidenţi şi subfinanţarea din spitale. Fără îndoială două puncte "fierbinţi", dar care privesc doar o parte a personalului medical. Fără a ne ascunde după degete, este cunoscută deja lipsa de solidaritate aproape generală a medicilor români, care funcţionează mai degrabă pe principiul "nu mă leg la cap, dacă nu mă doare". Este foarte posibil, astfel, ca mulţi medici "cu vechime" să nu adere la protestul tinerilor rezidenţi. Într-un mod asemănător, nu cred că medicii care lucrează în cabinetele din afara spitalelor vor face front comun cu "spitaliştii".

Mai mult decât atât, protestul este cât se poate de tardiv. În 2013, spitalele au primit cu 18 la sută mai puţini bani faţă de anul trecut, dar de această reducere se ştia încă din 2012. De ce reacţionează Colegiul Medicilor abia acum?

În Polonia, spre exemplu, în anul 2009, medicii au reacţionat prompt atunci când s-a anunţat că fondurile alocate spitalelor se vor reduce cu 10 la sută. Într-o primă fază au fost lipite în 80 de spitale din Silezia (una dintre cele mai dens populate regiuni ale Poloniei) afişe pe care era scris "Plătesc cu 10 la sută mai mult pentru sănătate şi primesc cu 10 la sută mai puţin. Dă-mi banii înapoi". Au fost implicaţi, astfel, şi pacienţii, medicii făcând front comun cu ei. Ceea ce la noi nu s-a întâmplat niciodată. Au urmat apoi comisii de audit şi acţionări în instanţă a celor care deţineau monopolul la acea vreme în sistemul sanitar polonez. Într-un final, după mai multe luni de proteste, care nu au afectat într-o măsură notabilă pacienţii, cererile medicilor au fost în mare parte onorate. Diferenţa dintre protestul medicilor polonezi şi cel al medicilor români constă în primul rând în faptul că primul a izbucnit chiar în primele zile ale anului 2009, înainte ca tăierea de bani să aibă vreun efect nedorit. E important să ştii să te organizezi şi să iei măsuri înainte ca răul să se producă. Există în acest sens chiar şi un principiu medical, care spune că e mai bine să previi, decât să vindeci.

Ceea ce trebuie să înţelegem, chiar şi preluând din practica ţărilor din jur, este faptul că doar printr-un protest unitar şi coerent putem cere ceea ce ni se cuvine. Pentru că, evident, doar aşa vom şi obţine ce cerem.

Citit 1059 ori Ultima modificare Miercuri, 26 Iunie 2013 18:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.