Scriam deunăzi despre faptul că bolnavul român, chiar dacă are asigurare obligatorie de sănătate, başca şi „socială” pe deasupra, n-are acces la analize de laborator, la investigaţii imagistice, la tot ceea ce poate contribui la stabilirea unui diagnostic precis.
Ce contează că o parte deloc neglijabilă a venitului său este reţinută volens nolens (forma elegantă a expresiei „cu japca”) în fiecare lună, cu titlu de contribuţie la Fondul naţional al asigurărilor de sănătate şi alte necesităţi bugetare necunoscute publicului (FNASANBNP).
Pacientul român nu-şi mai îndură suferinţele colindând farmaciile în căutare de plafon. Supus unei alte cazne, mai nou, colindă laboratoarele rămase fără finanţare, unde este silit să aleagă: fie plăteşte, fie se înscrie pe lista de aşteptare. Aşteptarea bugetului care întârzie mai mult ca oricând, sfidând nerăbdarea multor boli implacabile.
Chinuit de suferinţă, pacientul român „majoritar” ar plăti şi a doua oară pentru analizele deja plătite, dar nu mai are cu ce. Slavă Domnului însă că e „călit” !
A rezistat şi când nu s-au înţeles la bani importatorii de medicamente cu orgoliosul fost ministru al Sănătăţii. Atunci, bolnavul român a fost lipsit de tratament vreo două luni şi a supravieţuit pentru a face faţă unei noi încercări.
Acum, când medicii de familie nu sunt de acord cu prevederile noului Contract-cadru, care-i defavorizează, bolnavul român se va trezi din nou în mijlocul unui război care nu-i aparţine. Riscând iarăşi să devină „victimă colaterală” !
Pentru a-şi impune punctul de vedere, unii medici de familie ameninţă cu închiderea cabinetelor. E ca şi cum ar ameninţa cu încălcarea jurământului lui Hipocrate.
Alţii, raţionali, vor continua să aline suferinţa în cabinete, dar fără să poată prescrie tratamente cu medicamente compensate, fără să elibereze bilete de trimitere sau de internare. Bolnavul „asigurat” va rămâne şi fără medicamente şi cu banii luaţi.
Aşadar, la fel ca şi farmaciştii, ca şi importatorii de medicamente, medicii de familie se luptă pentru drepturile lor. Ce face în schimb pacientul român ? Îşi face cruce să scape şi de data asta! Pentru că "dreptul" de a plăti asigurări lună de lună nu îl ia nimeni. La el e obligaţie.
El nu se luptă să afle unde sunt banii săi, cu care ar trebui să i se plătească necesarele servicii medicale. El nu îşi poate impune punctul de vedere printr-o grevă, ameninţând că îşi va ignora suferinţele boicotând activitatea sistemului sanitar. Şi atunci, este, pur şi simplu, ignorat. A devenit doar un pretext pentru războaiele altora.
