Borşul regionalizării şi iepurele răspunderii

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

”Copilul cu două moaşe rămâne cu buricul netăiat”, e o vorbă românească ale cărei origini sunt incerte ca timp şi sursă. O vorbă la fel de adevărată ca şi cea despre omul care aleargă după doi iepuri şi nu prinde niciunul. Sau ca multe altele pe care nu are rost să le pomenesc aici, pentru că ideea ar fi aceeaşi. De parcă nu ar şti toate acestea, cei care ne conduc se încăpăţânează să sfideze principiile logicii şi mai pun şi căruţa înaintea boilor. De când e lumea, reformele au stârnit controverse, poate doar vizionarii, puţini şi, de regulă, neînţeleşi - doar nu degeabă spune altă vorbă veche că nimeni nu e profet în ţara lui -  fiind fericiţii adepţi ai schimbărilor. Majoritatea, ar spune ”reformatorii”, e cârcotaşă şi tributară unui amar conservatorism inoculat de jumătate de veac de unii care ne-au vrut mici marionete executante, fără opinii şi fără personalitate. Dar iată că marea reformă administrativă, concretizată în reîmpărţirea teritoriului, îi scoate din minţi, încet, încet, pe toţi cetăţenii cât de cât ancoraţi în realitate. Aflăm că regionalizarea începe din instituţii strategice, precum acelea care ne gestionează banii şi, mai nou, sănătatea. Galaţiul devine Mecca Finanţelor, dar Constanţa ne va administra afacerile cu medicina de urgenţă. Aparent, pentru gălăţeanul care va merge la ghişeu poate nu va conta enorm de mult că funcţionarul care îi încasează amenda sau impozitul e ”judeţean” sau ”regional”, la fel cum prea puţin s-ar putea să îi pese dacă salvarea pe care o cheamă este condusă de aici sau de acolo. Îl va interesa însă, mai mult ca sigur, ca serviciile pe care angajaţii de la Finanţe sau de la Ambulanţă i le oferă să fie prompte şi de bună calitate, dacă omul de la ghişeu îi rezolvă problema fără să îl supună la interminabile chinuri birocratice, dacă asistentul sau medicul de la echipajul de urgenţă îl îngrijeşte cum trebuie, dacă are cu ce să îi acorde primul ajutor şi mai ales dacă ajunge la timp. Între aceste efecte şi felul în care vor fi conduse structurile amintite, la fel ca şi celelalte care vor urma să fie regionalizate, este o mare interdependenţă. Şi totul pleacă de la bani. Cum vor fi gestionate fondurile, după ce legi, de cine şi cum vor fi conduse instituţiile regionale? Bănuim deja răspunsul, dar nu vrem să îl spunem cu voce tare. Nu vreau să arunc umbra pesimismulu, chiar dacă e una absolut personală, asupra tentativei de reformă. Cu toate astea, semnul de întrebare se accentuează pe zi ce trece, când văd chiar şi un singur om speriat că regionalizarea îi va desfiinţa locul de muncă. Sau când îi văd pe ceilalţi, panicaţi că vor rămâne, dar vor fi puţini. Prea puţini pentru a mai fi eficienţi, dar asta e deja o boală certă a sistemului public. Să sperăm doar că în viitorul apropiat ”capitalele” nu se vor înmulţi şi nu ne vom trezi că soarta siguranţei publice va fi condusă de la Făurei sau că deciziile din Educaţie vor fi luate undeva pe la Medgidia. E puţin exagerat, dar noi ne-am obişnuit să avem borşul pe foc în timp ce iepurele zburdă fericit pe deal. Tipic româneşte.

Citit 1305 ori Ultima modificare Duminică, 01 Septembrie 2013 13:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.