Pe principiul "voi ne-aţi votat, aşa că dormiţi încă patru ani liniştiţi, că avem noi grijă de dumneavoastră", Guvernul scoate din pălărie tot felul de chestii năstruşnice. Repede, repede, şi fără să facă prea multe valuri. Ultima scamatorie de acest fel e proiectul de ordonanţă privind descentralizarea instituţiilor publice. Iepuraşul, scos pe nevăzute din pălăria vicepremierul Liviu Dragnea, a picat taman în grădina cu răsaduri bugetare a baronilor locali. Pentru că, da, afară e vopsit gardul regionalizării cu bidineaua descentralizării, iar în spate, în frunte cu (ex)baronul de Teleorman, se împarte ciolanul puterii între dulăii politicii. Şi chiar dacă la trasarea hărţilor viitoarelor regiuni multe s-au făcut şi s-au desfăcut, când e vorba de parale şi de funcţii, mai rar să zică vreunul „pas”.
Dacă toată tărăşenia nu ar fi ajuns „pe surse” şi la presă, probabil că ne-am fi trezit într-o dimineaţă cu ordonanţa pe urgenţă pe ordinea de zi a Guvernului, iar până după-amiază era şi aprobată! Asta, în ciuda faptului că e vorba chiar de structura de bază a sistemului de instituţii publice şi, desigur, a bugetelor aferente. Practic, tot ce mişcă-n ţara asta - poliţie, educaţie, sănătate, mediu, transporturi, şomaj, asigurări sociale etc. - este transferat în curtea primăriilor şi a consiliilor judeţene. Acum, nimeni nu spune că nu ar fi nevoie de a se aduce nivelul de decizie cât mai aproape de cetăţeni, dar graba şi mai ales discreţia în care a fost învăluită toată tărăşenia nu-i a bună. Nu de alta, dar încă trăim în ţara lui Oprişan, Mazăre & comp. şi ar trebui, poate, să ne gândim de două ori când dăm pe mâna lor nişte veritabile „guverne” judeţene. Probabil că lor, şi nu numai lor, le va face o reală plăcere să ştie că în pixul lor va sta numirea tuturor directorilor de instituţii publice.
Dacă pentru cei aflaţi la vârful puterii, „descentralizarea” va aduce beneficii importante, nu aceeaşi certitudine o putem avea la nivelul simplilor cetăţeni. Experimentele de până acum privind descentralizarea, precum în cazul şcolilor, spitalelor sau instituţiilor de cultură au demonstrat că mai degrabă s-au descentralizat… cheltuielile. „Sunt ale voastre, descurcaţi-vă!” a fost adesea răspunsul Guvernului atunci când s-au solicitat mai mulţi bani pentru susţinerea unor activităţi. Sunt toate şansele ca povestea să se repete. Şi n-ar fi exclus ca - dincolo de euforia de a avea la degetul mic toate instituţiile deconcentrate - primăriile şi conducerile consiliilor judeţene să se trezească pe cap cu o pălărie prea mare pentru a o putea gestiona. În aceste condiţii, descentralizarea s-ar transforma, mai degrabă, într-o… dezmembrare. Poate tocmai de asta ar fi trebuit ca o schimbare atât de profundă, ce ridică probleme atât de complexe de legalitate şi chiar de constituţionalitate, să fie lansată într-o amplă dezbatere publică şi nu expediată într-o ordonanţă de urgenţă.
Poate nu întâmplător, taman în această perioadă, tot de prin sferele înalte ale politicii se coc noi sisteme pentru alegerile locale. Miza creşte. Atâta doar, să nu ne descentralizăm până s-o alege praful de tot!
