La Ministerul Transporturilor, pe un hol, sunt portretele cu demnitarii care au condus instituţia, de la Cuza şi până în prezent. Din vreun secol şi jumătate cu totul, cei care s-au perindat din 1989 încoace sunt atât de mulţi încât ocupă jumătate din holul şi „istoria” portretistică a instituţiei… Ce spune asta? Spune că arareori a apucat în perioada postdecembristă să se închege cu adevărat vreo viziune la conducerea acestei instituţii şi că miniştrii au devenit mai degrabă un soi de musafiri care vin şi pleacă într-un fel de „sanatoriu” politic, profitabil material, electoral sau cine mai ştie ce alte interesele, de cele mai multe ori altele decât cele ce privesc, cu adevărat, sectorul transporturilor.
Am pomenit de holul de la Ministerul Transporturilor pentru că Galaţiul, mai mult poate decât alte judeţe, ar trebui să fie interesat de ce se întâmplă în cabinetul de la capătul lui. De când e lumea, (apa) şi pământul, viaţa Galaţiului a ţinut de Dunăre. Oraşul acesta s-a clădit din comerţul şi transporturile pe Dunăre. Forţa, inclusiv politică, tot de aici şi-a tras-o. Dunărea a fost cea care, la un moment dat, a adus aici şi o Comisie Europeană şi consulatele unor mari puteri. Din păcate, tocmai lipsa de viziune în ceea ce priveşte transporturile pe Dunăre a adus în pragul sărăciei nu numai transporturile fluviale şi porturile, ci şi oraşele cu totul.
Acum o zi, două a venit în vizită la Galaţi (noul) ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu. În urmă cu două luni era parlamentar european, acum este al cincilea ministru al Transporturilor din ultimii doi ani… Ne-a explicat cu graţie cum, în anii următori, se vor băga sute de milioane de euro în transporturile pe Dunăre şi cum în porturi totul va fi bine şi frumos. Pe de altă parte, ce greutate să dăm cuvintelor domniei sale când ştim că, de fapt, nu va avea o carieră ministerială foarte îndelungată, dat fiind faptul că, la anul, tot în Parlamentul European va dori să se întoarcă.
Când miniştrii Transporturilor au poziţie atât de precară, putem spera la ceva mai bun pentru porturi? Greu de crezut. Ba, din contra, aproape că nu ne mai mirăm că apar „perle” de cultură politică precum proiectul de descentralizare al domnului Dragnea, care dintr-o învârtitură de pix vrea să treacă porturile de la Dunăre ba în subordinea autorităţilor judeţene, ba a celor locale, nici dumnealui nu ştie exact. Sau cum rămâne, apropo de conectivitatea, de legătura porturilor, de exemplu, cu reţelele de autostrăzi? Asta e o chestiune care nici măcar nu mai ţine de Ministerul Transporturilor, ci de „ministerul Marilor Proiecte”, coordonat de alt om, alt partid… Şi uite aşa, infrastructura portuară este într-o parte, cea rutieră în altă parte, turismul cine ştie şi el pe unde o mai fi, se mai trezesc şi Finanţele că mai vor nişte taxe sau impozite, astfel că tare ne e că, în ciuda bunelor intenţii, economia Dunării va rămâne şi pe viitor la fel de tulbure. În schimb, pe holul de la Ministerul Transportului şi pe alte asemenea lui se vor mai pune în cui câteva tablouri de demnitari surâzători şi plini de promisiuni.
