Gata, am rezolvat şi criza asta! Cea economică, adică. Guvernul a găsit soluţia magică pentru a-şi acoperi găurile din dosul bugetului: a votat, sâmbătă (impresionantă până la lacrimi disponibilitatea Executivului de a lucra la sfârşit de săptămână!), fără modificări, proiectul ordonanţei prin care se instituie mult hulitul impozit forfetar.
Astfel, potrivit actului normativ, firmele care au o cifră de afaceri cuprinsă între 0 şi 52.000 lei (circa 12.000 euro) vor plăti un impozit minim în acest an de 1.467 lei (341 euro), iar în 2010 impozitul minim datorat statului va fi de 2.200 lei (puţin peste 500 euro).
La polul opus, societatile care vor încheia anul cu o cifră de afaceri cuprinsă între 215.001 şi 430.000 lei (100.000 euro) vor achita 4.333 lei în acest an şi câte 6.500 lei începând de anul viitor.
Dacă adăugăm la efectele noii ordonanţe şi nededucerea TVA pe maşinile de firmă, tabloul este extrem de clar: vor muri întreprinzătorii pe capete! Scuza ministrului Finanţelor Gheorghe Pogea, că măsura nu s-ar fi datorat crizei economice, ci dorinţei, mai vechi, a Executivului, de a limita evaziunea fiscală, este atât de subţire, încât n-ar crede-o niciun student la ASE, d’apoi un patron român copleşit de taxe, sătul de birocraţie şi de instabilitatea mediului de afaceri precum creştinul de urzici, în postul Paştelui.
Evident, ordonanţa privind impozitul forfetar ar putea stăvili evaziunea, fiindcă, după ce o să o punem la lucru, vor dispărea atâtea firme mai mici şi mai mari încât n-o să prea mai aibă cine să eludeze legea fiscală. Supăraţi vor fi probabil atunci inspectorii Gărzii financiare, care nu vor mai avea obiectul muncii, deci nici sporuri, stimulente şi alte beneficii, mai mult sau mai puţin legale, de încasat.
Revenind însă la cei circa 80 la sută dintre întreprinzători care, se pare, nu înregistrează profit, nici pierderi, acestora protestele vizavi de intenţia Guvernului nu le-au folosit la nimic. Vor plăti sau vor muri. Ori vor plăti şi vor muri.
Evident, măsura nu-i atinge pe giganţi, cei care oricum înregistrează profit şi plătesc impozitul aferent, mai mare decât forfetarul. Ba, mai mult, gurile rele spun că aceştia vor fi chiar favorizaţi de dispariţia firmelor mici şi că oamenii de afaceri din anturajul preşedintelui Băsescu şi al premierului Boc ar fi orchestrat noul tip de impozit tocmai pentru a scăpa de micii concurenţi.
Personal, ipoteza cu astupat găurile bugetare mi se pare cea mai plauzibilă, fiindcă deficitul bugetar de pe primele trei luni ale anului, de 1,6 la sută, potrivit aprecierii fostului ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, este de-a dreptul uriaş. Iar banii necesari reechilibrării, e clar, nu aveau de unde să vină.
Şi atunci, decizia a fost simplă. Cei mici, dar mulţi, care se menţineau pe zero cu artificii inteligente – fiindcă este evident că multe dintre aceste IMM-uri o duceau de fapt foarte bine – trebuie să plătească. Ceea ce vor şi face, dacă vor să supravieţuiască. Măcar până găsesc un alt artificiu, cum ar fi înfiinţarea, anual, a unei alte firme care, neexistând în anul anterior, ar urma să plătească noul impozit la limita inferioară.
Noi, românii, nu suntem degeaba campioni la idei de înşelat statul. El ne trage în piept cu legi şi biruri, noi îl păcălim cum putem mai bine. Numai că statul suntem, cică, tot noi, iar banii din impozite şi taxe, cu siguranţă, tot din buzunarele noastre ies.
Aşa că, până la urmă, ajungem, vrem nu vrem, păcălicii lui Pogea şi compania.
