Cade ţara pe noi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Poate din cauza acestei perioade de criză în care zilele se numără în şansa de a avea (încă) un loc de muncă stabil, poate din pricina vieţii politice, a cărei curgere se socoteşte în câte zile mai sunt până la începerea campaniei electorale, sau poate din simplul motiv că  lumea s-a săturat şi de circul prea ieftin şi de pâinea prea scumpă, poate din toate aceste cauze, apropierea Paştelui nu seamănă cu nimic de până acum. 

Este drept, soarele răsare la aceeaşi oră ca şi anul trecut pe vremea asta, pomii au înverzit aşa cum o fac de ani de zile, iar magnoliile din centrul Galaţiului sunt în floare, aşa cum se întâmplă  în fiecare primăvară. Totuşi, la o privire mai atentă realizezi că florile de magnolie tremură sub răsuflarea sutelor de protestatari care se adună aproape săptămânal în faţa Prefecturii, că frunzişul verde al teilor este deja prăfuit de aerul pe care îl respirăm şi că soarele care ne trezeşte zilnic ne luminează laolaltă şi feţele, dar şi buzunarele goale…

În apropierea Paştelui, anii trecuţi, supermarketurile gemeau de cumpărători; pieţele erau pline, iar gospodinele abia mai pridideau cu pregătitul bucatelor. Asta, ca să nu ne amintim de atmosfera de anul trecut, când prin toată ţara, adică şi pe la Galaţi, aceasta era perioada în care partidele împărţeau „creştineşte” cadouri pre-electorale de Paşti, către pensionarii bucuroşi că nu au fost uitaţi. Era o istorie la Galaţi, ca şi prin toată ţara; pachetele cu alimente zburau, la fel şi imaginaţiile înflăcărate ale candidaţilor…    

În acest an, lucrurile s-au schimbat: primele de Paşti sunt doar amintiri frumoase, vânzătorii se plictisesc aşteptând clienţii pe la tarabe, iar prin case, din ce în ce mai multe gospodine spun că pregătesc „ceva simbolic”. Chiar şi la Guvern se simte adierea vântului de criză. Bugetul a fost rectificat deja, iar deciziile luate de premier nu dau nicio speranţă bugetarilor pentru un viitor mai roz. Toată lumea aşteaptă şi belele curg gârlă.

În plus, spălându-se pe mâini precum Pilat din Pont acum două milenii,   premierul a decis să nu taie singur cheltuielile de pe la ministere, ci a lăsat „onoarea” fiecărui ministru în parte. De parcă reducerea de cheltuieli de la un minister va fi resimţită de angajaţi ca o toană a ministrului, nu ca o măsură a Guvernului…

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, în toată această atmosferă tristă, asistăm la vânzoleala actualilor/foştilor directori de instituţii publice. Ca membri ai fostului guvern, mulţi dintre ei au  demisionat. Acolo unde aceştia nu au putut fi convinşi să plece, sunt şicanaţi fie cu detaşări la capătul celălalt al ţării, fie cu serii de controale…

Iar partidele, departe de a lucra în armonie, măcar cele de la guvernare, se pândesc reciproc şi îşi numără greşelile. Nimeni nu ia însă nicio decizie deocamdată; sondajele de opinie nu indică faptul că ar fi un moment bun.

Ce contează că ţara cade pe noi? În plus, nici nu se ştie dacă cele două partide care fac acum majoritatea se vor afla de aceeaşi parte a baricadei şi la sfârşitul anului…                                

Dar ce vorbim de sfârşitul anului, când nici nu ne-am lămurit bine despre început?

Citit 953 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.