Ice Age, ediţia 2014

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din Bucureşti până la Galaţi, de la Craiova până la Constanţa, România - surpriză? - a fost din nou îngenuncheată în mai puţin de 24 de ore de Generalul Iarnă. Al naibii pocinog, acum s-a găsit să vină zăpada peste noi, după ce a trecut Crăciunul, Anul Nou, ba chiar şi Sf.Ion…

Dar să ne întoarcem la nămeţii noştri! Scurt bilanţ: principalele artere rutiere la nivel naţional au fost blocate, trenurile au picat ca muştele, zeci de localităţi au rămas izolate, traficul în marile oraşe a fost îngreunat considerabil, şcolile au fost închise. Numai bine, aşadar, dacă nimic nu mai funcţionează, ca premierul V(i)P să se ducă la un baschet cu prietenii. Pe baricade a rămas zgomotos şi pocnind din biciul indicaţiilor preţioase ministrul (interimar) de Interne, Gabriel Oprea. Dincolo de asta, evident, concluzia a fost că „nimeni nu poate opri viscolul”, aşa că, Dumnezeu cu mila, mai cu un cod roşu, să mai stea lumea pe acasă, ba cu vreo câteva zeci de jandarmi puşi la lopată, mai cu copiii lăsaţi prin vecini cât timp părinţii sunt la lucru (ce să-i faci, nu poţi să închizi şi întreprinderile), poate trece tăvălugul şi anul acesta.

În tot iureşul acesta, se scapă însă din vedere un lucru. Este adevărat că nimeni nu poate opri viscolul, dar la fel de adevărat este că demult s-au inventat şi mijloacele de a combate, măcar parţial, efectele lui: parazăpezi, perdele forestiere, apărători pentru punctele critice, un complex unitar de deszăpezire, sistem de avertizare pentru transportatori. Numai că, pentru a nu fi prins de viscol cu pantalonii în vine - scuzaţi expresia, dar de fiecare dată autorităţile reacţionează cam la fel - planul de bătaie trebuia făcut nu acum, cu zăpada la uşă, ci cu luni, dacă nu ani înainte. Zonele cele mai expuse se cunoşteau, se cunoşteau şi riscurile, natura vulnerabilităţilor, dar la modul practic nu s-a făcut aproape nimic pentru previzibilele lupte cu nămeţii. Nici nu ar fi trebuit să reinventăm roata, ci să preluăm, de exemplu, modelul pe care îl aplică alţii, precum cel din ţările nordice. Dar e mai uşor să stai vara cu burta la soare - că doar iarna e departe, să atribui nişte contracte de deszăpezire, şi alea în condiţii mai degrabă dubioase, iar când vine viscolul să ridici neputincios din umeri, că „asta-i viaţa”. Acesta-i adevărul: cu Generalul Iarnă nu te lupţi de pe o zi pe alta, ci e nevoie de un plan pe termen scurt, mediu şi lung. Din păcate, reflexele strategice ale instituţiilor cu atribuţii în domeniu, câte or mai fi, nu bat mai departe de durata unui mandat…

Nu numai iarna este punctul slab al autorităţilor. Nepregătiţi ne-au găsit nu mai departe de acum câteva zile şi o tragedie aviatică, nepregătiţi ne găsesc şi inundaţiile, şi seceta, şi după ce trec dezastrele, nimic nu pare a se schimba. Şi uite-aşa apar iar şi iar zile în care autorităţile ridică din umeri şi spun „ce să-i faci, cu natura nu te pui”. Dar dincolo de asta, poate că cel mai mult ar trebui să ne sperie nu atât vicisitudinile vremii, ci faptul că, dacă într-o situaţie relativ previzibilă precum venirea iernii autorităţile se dovedesc atât de neputincioase, ce s-ar întâmpla într-o situaţie cu adevărat greu de prevăzut, un cutremur sau - Doamne fereşte! - vreo epidemie? Scapă cine poate! În rest, că nenorocirea s-ar produce într-un mandat sau altul e pur şi simplu "ghinionul” vreunui (prim)ministru.

Citit 1180 ori Ultima modificare Luni, 27 Ianuarie 2014 18:51

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.