De la Krupp la Epoca de Aur

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pare o ironie a istoriei că, la aproape 25 de ani de la Revoluţia anticomunistă, atunci când vine vorba de mari proiecte de relansare economică, Galaţiul se întoarce la... epoca Ceauşescu. Şi aici nu este vorba numai de Galaţi, ci şi de alte judeţe. Canalul Siret - Bărăgan, canalul Dunăre - Bucureşti, mult doritul pod peste Dunăre, microhidrocentralele de pe Prut sunt doar câteva dintre proiectele care revin în actualitate. Este, pe undeva, un semnal pozitiv. Multe din vechile proiecte au fost abandonate nu pentru că ar fi fost proaste, ci pur şi simplu pe motiv că erau „comuniste” sau că erau „ale lui Ceauşescu”. Era, poate, şi asta un fel de terapie a unei societăţi care se simţise până atunci otrăvită de tot ce, sub o formă sau alta, putea fi asociat cu numele dictatorului.

Să mai spună însă cineva că istoria nu se repetă: Când au venit comuniştii la putere, nişte activişti mai zeloşi au venit cu propunerea idioată de a smulge şinele Krupp din triajul CFR Galaţi, pe motiv că erau „hitleriste” sau „burghezo-moşiereşti” şi pentru a pune în loc alte şine, „muncitoreşti”. Din fericire, ideea nu a fost dusă până la capăt, iar şinele din oţel nemţesc sunt bine mersi şi în ziua de azi… Cam aşa ar fi trebuit să stea lucrurile şi cu unele din proiectele demarate în vremea lui Ceauşescu. N-ar fi trebuit părăsite doar pentru că, la un moment dat, ideile respective au fost confiscate de propaganda comunistă pentru a „glorifica” imaginea dictatorului. În spatele acestor proiecte era, de fapt, munca a mii şi mii de oameni, iar inginerii, medicii, profesorii de ieri nu erau cu nimic mai prejos decât cei de azi.

Faptul că acum se discută de aceste proiecte la nivelul cel mai înalt, inclusiv al instituţiilor europene, e un semnal, poate, că am început să ne privim cu mai multă luciditate trecutul, că ne-am exorcizat de duhul rău al lui Ceauşescu, că suntem în sfârşit capabili să dăm la o parte ce a fost rău în comunism şi să păstrăm ce a fost bun. Nu trebuie să se mai repete vreodată vreun coşmar concentraţionar precum cel de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, dar asta nu trebuie să ne împiedice să privim în termenii unei societăţi normale realizarea Canalului Siret - Bărăgan, de exemplu. Ceauşescu aparţine trecutului, dar agricultura, pentru a avea un viitor, are nevoie de irigaţii la preţuri care să-i asigure competitivitatea, transportul pe apă ar aduce şi el noi şanse de dezvoltare, casele oamenilor au şi ele nevoie să fie ferite de capriciile naturii. Iar ce putem să facem, trebuie să facem!

Dincolo însă de toate cele pomenite mai sus, poate că ar mai trebui să medităm la un lucru. În ultimele două decenii, la nivelul Galaţiului cel puţin, nu s-a mai lansat vreun proiect de amploare. Unul care - de ce nu? - să ne uimească, să pună economia şi societatea locală în mişcare, să fim chiar mândri când pomenim de el că suntem gălăţeni. Ba, din contra, parcă ne-am izolat cumva de restul ţării. În timp ce alte oraşe au prins din nou să se dezvolte, noi suntem încă în stadiul de a privi ca la a opta minune a lumii deschiderea unui mall! A cui să fie vina? Pe Ceauşescu nu-l mai putem învinovăţi aici. Ce ar putea să ne spună aici democraţii politicieni gălăţeni din istoria recentă a Galaţiului? Ei ce lasă în urmă?

Citit 1256 ori Ultima modificare Joi, 27 Februarie 2014 16:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.