Nu vă mai plângeţi!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mă uit în ultimul timp, din ce în ce mai atent, la modul cum se face campanie electorală în România. Dacă până acum ceva timp aveam parte doar de bălăcărelile de rigoare, afişate pe toate posturile TV, acum politicienii au descoperit reţelele de socializare. Dezvăluiri, invective, osanale, tabloul este cât se poate de complet. Avem şi postacii de partid, care îşi fac cu râvnă treaba, având în vedere că mediul le-o permite, dar avem, de cealaltă parte, marea masă a nemulţumiţilor.

Bătălia pe ştampilă acolo se va da. La nemulţumiţi şi la nehotărâţi. Degeaba urlăm cât ne ţin bojocii că nu se mai poate, că vrem altceva, că toţi sunt proşti. Dacă ne pierdem câteva minute din viaţă pentru a contracara cine ştie ce candidat în mediul virtual, ar trebui să facem în aşa fel încât să ieşim din case în ziua alegerilor şi să ne spunem nemulţumirile cu buletinul de vot în mână.

Începând din 1990, procentul celor prezenţi la vot a scăzut dramatic. Dacă la primul exerciţiu de democraţie au răspuns "prezent" peste 89 la sută dintre românii cu drept de vot, s-a ajuns ca, la ultimele alegeri, cei care s-au deranjat să iasă din case pentru a-şi spune opţiunea să reprezinte doar aproximativ 35 la sută dintre cei care aveau drept să o facă. Este extrem de puţin, chiar îngrijorător aş spune. Gândiţi-vă că acest procent infim trimite pe scaunul prezidenţial pe cel sau pe cea care ne va reprezenta interesele în următorii cinci ani, Gândiţi-vă pe de altă parte că 65 la sută dintre românii care ar putea realmente să schimbe ceva chiar reprezintă o forţă. Degeaba stăm şi ne plângem ca fetele mari că nu se poate face nimic. Chiar se poate. Politicienii se tem realmente de cei 65 la sută, pe care încearcă, prin orice fel, să îi ţină acasă. Nu de alta, dar nimeni nu ar putea împărţi atâtea ghiozdane, nimeni nu ar putea produce atâtea găleţi, cât să îi cumpere şi pe aceştia. Pentru cele 65 de procente, cei care îşi doresc cea mai înaltă funcţie în stat ar trebui să vină cu proiecte concrete, nu cu atacuri la persoană. Pe cei care se regăsesc printre cele 65 de procente, politicienii ar trebui să-i convingă cu oarece realizări. Iar asta este greu, spre imposibil. Aşa că este mult mai simplu să ducă această luptă în spaţiul virtual, unde este mult mai simplu să arunce invective şi să arate că celălalt este pur şi simplu mai prost. Niciun politician nu va vrea ca electoratul să şi gândească.

Din punctul meu de vedere, turul de scrutin ce va avea loc în luna noiembrie reprezintă practic ultimul război al nemulţumiţilor. Pentru că de 25 de ani ne-am obişnuit să fim nemulţumiţi pe băncuţa din faţa blocului, în loc să mergem să le dăm cu ştampila în freză celor care ne-au nemulţumit, de orice parte a eşicherului politic s-ar afla. Europa, investiţiile străine, relaţia cu Rusia, cu Statele Unite, liniştea din Parlament şi din Guvern, relaţiile cu minorităţile naţionale, toate ţin de votul din noiembrie. Chiar nu contează cu cine veţi vota. Opţiunea este a dumneavoastră. Contează doar să votaţi. Să vă spuneţi părerea, fie că sunteţi mulţumiţi sau nu. Contează să vă faceţi auziţi. Chiar dacă cel pe care îl votaţi pierde, contează foarte mult dacă pierde cu două milioane de voturi sau cu 20.000 de voturi. Este diferenţa dintre două milioane de oameni ce vor ieşi în stradă dacă nu li se va respecta vocea şi 20.000 de bezmetici.

Citit 1334 ori Ultima modificare Duminică, 28 Septembrie 2014 15:28

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.