15.000 de ouă clocite în freza aleşilor

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Opinia publică gălăţeană este şocată de vestea că japonezii de la Yazaki au preferat Brăila în locul Galaţiului pentru a-şi ridica noua fabrică de componente auto. Nu de alta, dar fabrica amintită va avea circa 3.500 de angajaţi şi poate fi considerată drept o adevărată gură de oxigen pentru orice economie locală. Să fim lucizi! Investiţia va absorbi tot atâţia angajaţi câţi au, împreună, şantierele navale din Galaţi şi Brăila sau, altfel socotit, cam cât jumătate din câţi are combinatul siderurgic gălăţean. Ce oraş din România nu şi-ar dori aşa ceva?

Pierderea investiţiei nipone pică cum nu se poate mai prost pentru Galaţi, căci vine într-un moment în care şomajul creşte alarmant, iar şansele de redresare a economiei par tot mai palide. Însă nu scriu aceste rânduri pentru a declanşa corul bocitoarelor. Nu e cazul să ne tăvălim pe jos şi să ţipăm de disperare. N-ar folosi la nimic… Mai curând e nevoie să facem o analiză serioasă a circumstanţelor în care am pierdut o investiţie ce părea la un moment dat foarte sigură. Dar să luăm lucrurile pe îndelete.

Atunci când, în noiembrie 2013, japonezii de la Yazaki au vizitat regiunea noastră, investitorii părea foarte atraşi de Galaţi. Îi încânta numeroasa mână de lucru înalt calificată, preţul rezonabil al terenurilor, tradiţia industrială, existenţa ArcelorMittal. Au spus răspicat că aşteaptă propuneri de la autorităţile locale. Evident, cam acelaşi discurs l-au avut şi la Brăila, căci, în ciuda orgoliilor artificiale, între cele două oraşe dunărene există multe asemănări.

Diferenţa dintre Galaţi şi Brăila se face, de fapt, doar în zona administraţiei publice. Lucru care s-a văzut din plin în cazul afacerii Yazaki. În vreme ce aleşii noştri (în frunte preşedintele Nicolae Bacalbaşa şi cu primarul Marius Stan) au uitat chiar a doua zi de ce ne-au trecut japonezii prin bătătură, brăilenii s-au pus pe treabă. Consiliul Judeţului Brăila a convocat o şedinţă de lucru cu toţi primarii din judeţ, cărora le-a pus în faţă propunerea firmei Yazaki. Ba chiar i-a rugat să propună amplasamente disponibile (cu schiţe amănunţite, cu detalii despre căile de comunicaţii şi despre accesul la utilităţi), dar şi pachete fiscale atractive.

Ulterior, câteva dintre idei au fost trimise japonezilor, ca să aibă nişte repere în ceea ce priveşte decizia finală. Eventual să compare ce oferă Brăila cu ce oferă Galaţiul. Surpriză, însă! N-a fost nimic de comparat. Autorităţile gălăţene nu s-au deranjat nici măcar să trimită o scrisorică amărâtă, prin care să mulţumească niponilor că îşi doresc să investească aici. Nimic! Bacalbaşa a continuat să zacă în aceeaşi comă administrativă în care zace de când a fost ales, în vreme ce Stan se complace în postura de şef al unei echipe zgomote. Drept urmare, cele 3.500 de locuri de muncă au rămas dincolo de Siret…

Tranşant vorbind, situaţia este revoltătoare. Cum bine spunea, ieri, un reprezentant mediului de afaceri local, la o astfel de veste îţi cam vine să-i legi de câte un stâlp pe toţi capii administraţiei locale, în centrul urbei, şi să-i inviţi pe cei 15.000 de şomeri gălăţeni să le arunce măcar câte un ou clocit în freză. Barbar, dar necesar! Căci poate că, astfel, îşi dau seama că nu se pricep la treburile publice şi-i lasă pe oamenii competenţi să conducă oraşul, judeţul, ţara.

Citit 2953 ori Ultima modificare Marți, 30 Septembrie 2014 10:55

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.