Uită-te cum te văd alţii ca să afli cine-mi eşti! Raportul Comisiei Europene privind Justiţia din România, dat publicităţii miercuri, ne vede rău! Raportul cere, chiar de la primul punct (deci aceasta ar trebui să fie şi ordinea priorităţilor…) „măsuri suplimentare anticorupţie”.
Deci faptul că s-au tot văzut în ultimii doi ani descinderi ale mascaţilor mai multe ca niciodată, sute de noi dosare (măcar) începute, nume de boşi de stat sau particulari târâte în faţa camerelor de luat vederi şi unele temporar arestate, n-a făcut decât să ridice niţel batista de pe ţambal, de pe maşinăria ascunsă a corupţiei bine organizate, că adică e ceva putred în România şi nu ca să vază Europa că la noi s-ar face dreptate!
La capătul celălalt al corupţiei, fondurile europene absorbite în prea mici proporţii au drept cauză, pe lângă lene şi dezinteres funcţionăresc, tocmai birocraţia generată din frica de corupţie.
Uneori, chiar hoţul se teme de hoţ. Cine să fie mai conştient de pericolul de fraudă decât acela care chiar a practicat-o?! Cel care a favorizat firma nevesti-sii la câştigarea unui fond european se uită chiorâş la proiectul unui mic primar, care vrea să aducă apă în comună. Şi, ca să nu ai ce păzi, mai bine dai banii înapoi! Absorbţia prea mică se bizuie şi pe sistemul de şpăgi pretinse competitorilor care vin din teritoriu cu proiecte cinstite.
Acum, să fim serioşi, în România nu se fură doar pentru sine: mulţi dintre numiţi, mulţi dintre aleşii noştri (dar puşi pe liste de partide şi interpuşi) fură, dând dovadă de altruism, şi pentru… partidul lor! Păi, cum credeţi că se fac altfel banii pentru afişe care costă peste un milion de euro într-un judeţ ca al nostru doar pentru o persoană sau un grup de pozaţi electoral? Şi, odată ajuns pe scaunul demnitarului, unde a fost pus, sau în scaunul parlamentarului din vârful dealului, omul va trebui să returneze banii cinstit. Şi cu dobândă.
Dar de ce să ajungi în fruntea trebii, cu atâtea „rate” la partid sau la grupuri de interese, numai ca să dai banii înapoi? Sau ca să faci oarece pentru ţară? Nu, pentru ţară fac, poate, oarece valuri secretarii plătiţi de tine, fata cu PR-ul, cel care te lasă să-i furi proiectul pentru că altfel nu se face…
Tu trebuie să pui însă şi ceva „osânză” deoparte, pentru că nu se ştie când te mai întorci la ciolan. Pentru asta, trebuie să faci trafic de influenţă, dacă eşti de exemplu parlamentar, şi tot ca parlamentar iniţiezi sau votezi modificări legislative care să te lase să furi legal şi să te aperi de alţi prădători.
Şi acum ne întoarcem la Raportul CE, care pe locul doi are prevăzută rezolvarea problemei confiscării averilor ilicite. O sursă bugetară de luat în calcul pentru o ţară care se opinteşte să plătească în continuare pensiile? Înseamnă că la Comisie se ştie cât de „graşi” mai sunt iliciţii noştri, demnitari, parlamentari, „specialişti”…
La începutul listei cu „ar trebui”, Comisia Europeană ne zice şi: „Lupta anticorupţie ar trebui să se bucure de sprijinul Parlamentului.” Păi, cum aşa? Nu declară parlamentarii, fiecare în parte şi pe grupuri politice, că „dă-i şi luptă!”? Nu se învinuiesc ei unii pe alţii de stânjenirea Justiţiei, de interese în elaborarea unor legi cu câştig numai pentru unii?
Cum am putea să-i facem pe toţi parlamentarii să lupte? Nu slujesc ei acum poporul, de vreme ce sunt aleşi uninominal? Păi nu, că tot partidul îi urcă pe listă, tot partidul contribuie la fastuoasele campanii, cu sponsorii de partid, în afară de banii puşi de candidaţi – un fleac!
Deci, ideea unui Parlament curat şi uscat in integrum este o naivitate. Şi Comisia Europeană ştie, că doar corupţii sunt şi prin Parlamentul European!
Părerea mea este că cererea CE tot va fi satisfăcută în parte. Corupţia per capitas la parlamentari va scădea… odată cu micşorarea numărului parlamentarilor.
Numai că, ei lucrând pentru acelaşi număr de partide, va scădea numai corupţia individuală, nu şi cea închinată politicii. Rămaşi mai puţini pe acelaşi purcoi de bani, se va dovedi că… cine fură la urmă fură mai bine!
