Dacă nu v-aţi obişnuit încă, vă mai spunem o dată, poate acum veţi înţelege: politicianul este acel om care aduce anumite argumente numai când îi convine. Când nu, uită cu mare nonşalanţă de justificări…
Exemplificare: la începutul acestei campanii electorale, când toate partidele au scos la scenă deschisă atât eurocandidaţii, cât şi viitorii candidaţi pentru alegerile prezidenţiale, un politician, nu spui cine, persoană însemnată, a spus că este perfect normal ca şi liderii partidelor, cei care se vor lupta, la toamnă în bătălia pentru Cotroceni, să iasă de acum la atac. Cu atât mai mult cu cât nu se interzice nicăieri în legea noastră să nu se facă imagine preşedintelui de partid, mai explica politicianul.
Care preşedinte de partid fix în această perioadă a fost desemnat viitor candidat pentru prezidenţiale. Nimic mai frumos până acum.
Numai că în această perioadă, adică după trei săptămâni de campanie europarlamentară, democrat-liberalii au sărit în sus şi protestează pentru că partidele adverse – PSD şi PNL – îşi promovează liderii, viitori candidaţi la prezidenţiale, o dată cu eurocandidaţii. Că ar fi un fel de inducere în eroare a electoratului.
Că, de pildă, Mircea Geoană apare pe afişele electorale pentru Parlamentul European, deşi nu candidează la alegerile din 7 iunie. Sau că liderul PNL, Crin Antonescu, prezintă discursuri „prezidenţiabile” pe la fiecare lansare de eurocandidaţi.
Lucrurile acestea sunt perfect adevărate – dar, încă o dată, nu sunt ilegale! Şi, vorba celebrului Mărmureanu, care este problema până la urmă? Doar faptul că Traian Băsescu ne-a sfătuit pe toţi, prin intermediul presei, să nu mai fraternizăm atât cu Dabija şi să nu îi mai ducem grija dacă va candida sau nu?
Păi nici nu prea i-o ducem, dacă ne gândim că tot dumnealui a declarat că va candida doar dacă trece criza, şi, uite, ca prin minune, Guvernul ne arată că în aprilie lucrurile au mers mai bine din punct de vedere financiar şi nici luna lui mai nu se lasă mai prejos…
Să mai vorbim de tehnici de manipulare, gen „îndulcirea crizei” sau programul prima casă, tehnici pe care acum, liberalii, le reclamă, cu toate că în adâncul sufletelor lor de politicieni ştiu sigur că ar fi făcut acelaşi lucru în această perioadă de acumulare de imagine?
În concluzie, politicienii au mult de treabă în această perioadă. Problema este că, ocupaţi cu treburile lor, au uitat cu totul de noi. Şi ne aduc în discuţie doar atunci când le convine. Adică, în apropierea alegerilor. Şi atunci se bat cu pumnul în piept şi se fac că se luptă pentru noi, mimează îngrijorarea despre cum vom fi noi manipulaţi de alţi politicieni şi cum vom fi din nou păcăliţi cu promisiuni…
Ceea ce pierd însă din vedere aceste personaje este faptul că electoratul de astăzi nu mai seamănă în niciun caz cu cel de acum 20 de ani. Iar oamenii nu sunt atât de fraieri încât să înghită pe nemestecate tot ce aruncă politicienii în discursurile lor…
