Speranţa de viaţă în România începutului de secol XX era de doar 36,4 ani. În 1975, românul trăia în medie 69,3 ani, pentru ca în 2013 durata medie de viaţă să fie deja de aproape 74,7 ani. Galaţiul se află chiar sub medie, cu o speranţă de viaţă de 74,1 ani. Trăim astfel mai mult decât se trăia în deceniile din urmă, lucru ce duce automat la creşterea numărului de vârstnici.
Îmbătrânirea populaţiei nu este însă însoţită şi de o natalitate care să menţină echilibrul în această ecuaţie. Numărul nou-născuţilor a scăzut dramatic după Revoluţie. În 2009, în Galaţi au venit pe lume 5.611 copii. Numărul de naşteri a scăzut la 5.060 în 2010, iar apoi brusc la 4.012 în 2011, nivel în apropierea căruia se menţine şi în prezent.
Îmbătrânirea populaţiei Galaţiului este astfel de la sine înţeleasă. Totuşi, dincolo de joaca cifrelor, scăderea numărului de tineri din judeţul nostru este accentuată fără îndoială şi de situaţia economică în care ne aflăm. Locurile de muncă sunt puţine spre inexistente, la ponderea şomerilor neindemnizaţi suntem pe locul cinci în ţară, infrastructura lipseşte, iar investitorii ne ocolesc cu graţie. În aceste condiţii, fără perspective realiste că situaţia s-ar putea îmbunătăţi, mulţi tineri pleacă din oraş imediat ce s-au văzut cu diploma de bacalaureat în buzunar. Faptul e vizibil în ultimii ani mai ales în perioadele de admitere în învăţământul superior, când numeroase facultăţi gălăţene rămân cu locurile neocupate.
Că nu mai suntem în "graţiile celor mari" o arată şi planurile naţionale de dezvoltare a infrastructurii. Master Planul General de Transport elaborat de Guvern în luna ianuarie pare să menţină în continuare Galaţiul izolat de restul ţării. Singura "favoare" care, eventual, ni se va face va fi un drum expres Galaţi - Brăila. Va rămâne astfel ca orice altă legătură modernizată cu restul ţării să treacă prin Brăila. Tot pentru judeţul vecin, în Master Plan figurează deja un pod peste Dunăre. Asta în timp ce noi visăm "pod" pe sub fluviu.
La pachet cu infrastructura vin şi investiţiile majore. Drept dovadă, firma Yazaki, una dintre cele mai mari companii japoneze, a ales anul trecut să creeze premisele pentru 3.500 de locuri de muncă la Brăila, în detrimentul Galaţiului. Niponii ar fi fost încântaţi atât de aşezarea geografică a Brăilei, cât şi de perspectiva investiţiilor ce urmează să se facă în infrastructură. În aceste condiţii, migraţia tinerilor sau a populaţiei încă active dinspre Galaţi spre Bucureşti sau alte zone ale ţării va deveni şi mai accentuată.
Lovitura de graţie care va face şi mai puţin din Galaţi un loc în care să-ţi doreşti să trăieşti vine dinspre domeniul Sănătăţii. Francisk Iulian Chiriac, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, anunţa la sfârşitul lunii ianuarie că Brăila ar putea deveni un centru regional de tratare a cazurilor foarte grave din sănătate, având în vedere dotările de ultimă generaţie de care dispune Spitalul Judeţean din oraşul vecin. Drept urmare, cel mai bun medic din Galaţi ar putea deveni trenul spre Brăila, nu cel de Bucureşti, ca până acum...
