Dacă ar exista un campionat mondial al celor ce critică sistemul, în mod cert românii s-ar clasa pe unul dintre primele locuri. Suntem foarte buni în a arăta unde greşesc aleşii. Lucrurile se complică în momentul în care vine vorba de o societate civilă competentă, capabilă şi de soluţii, nu numai de critici.
Am avut ocazia să stau de vorbă, luna trecută, cu Radu Nicoşevici, preşedintele Academiei de Advocacy. Potrivit Domniei sale, vremea criticilor goale a cam trecut şi a venit momentul să alăturăm şi soluţii viabile şi competente acestor critici. "Este foarte uşor să spui că s-au furat fonduri publice sau că s-au sifonat cine ştie ce bani. Dar nimeni nu merge în profunzime, să şi demonstreze cum au dispărut acei bani. O soluţie este să foloseşti instituţiile pe care le ai la dispoziţie pentru a atrage atenţia autorităţilor", îmi explica acesta.
Iniţial m-am gândit că este vorba de DNA sau de Parchete, însă nici vorbă de aşa ceva. "Ai la dispoziţie Legea 544, privind accesul la informaţiile de interes public. Un jurnalist, spre exemplu, nu ar avea niciodată la dispoziţie timpul necesar pentru a studia absolut toate actele unei anumite instituţii publice şi poate nici nu ar înţelege absolut toate resorturile contabile. Pe de altă parte, un profesor universitar de la ASE, de exemplu, ar putea face aceste lucruri, cu ajutorul doctoranzilor sau al studenţilor de la licenţă. Ba mai mult, studierea acestor acte ar putea foarte bine deveni teme de licenţă", mi-a mai explicat acesta.
Dacă ai lua la puricat temeinic actele de interes public ale tuturor instituţiilor şi, mai mult, ai da publicităţii semestrial un raport independent privind cheltuielile acestor organisme, ai putea crea şi un reflex din partea societăţii civile privind modul constructiv de a critica. "Acest gen de activitate se poate extinde", mai explica Nicoşevici. Poţi foarte uşor verifica calitatea pe care o are asfaltul dintr-o anumită porţiune de drum şi poţi demonstra, absolut ştiinţific, modul în care se face rabat de la calitate, tot prin intermediul unor proiecte de diplomă. Extinzând puţin modul de gândire şi aplicându-l la specificul local, te poţi folosi de o facultate de chimie alimentară pentru a vedea calitatea alimentelor, te poţi folosi de o facultate de drept pentru a studia deciziile din justiţie şi aşa mai departe.
Inclusiv societatea civilă poate fi schimbată prin intermediul mediului academic, atât de blamat în ultimul timp. Aşa-numitele fabrici de licenţe şi de doctorate îşi pot găsi o latură practică în viaţa noastră zilnică. Acest gen de rapoarte pot veni în ajutorul unei prese muribunde, dar şi în ajutorul justiţiei, având în vedere că ar fi realizate de oameni cu expertiză în domeniile aflate sub lupă.
Pe lângă aceste rapoarte, un capitol distinct ar putea fi cel al soluţiilor. Soluţii argumentate din toate punctele de vedere, ce pot veni în ajutorul autorităţilor. Este bine să fim critici, dar şi mai bine este să dăm şi soluţii. De-abia atunci ne vom îndrepta spre o societate normală şi sănătoasă.
