Recentul furt de la Spitalul de Pediatrie din Galaţi ar trebui să ne pună pe gânduri. Câţiva indivizi inconştienţi au furat 120 de metri de ţeavă de cupru. Pentru ei, respectiva ţeavă a însemnat un venit făcut uşor. Pentru cei aproximativ 30 de copii aflaţi în stare gravă în Spitalul de Pediatrie însă lipsa ţevii cu pricina putea însemna moartea. Şi asta pentru că ţeava de cupru, pe care hoţii au făcut un profit de circa 1.000 de lei, asigura oxigenul atât la secţia de urgenţă, cât şi în saloanele spitalului. Vigilenţa cadrelor medicale şi un sistem performant, care i-a avertizat imediat pe oamenii în halate albe că nivelul de oxigen este foarte scăzut, au făcut ca micuţii aflaţi pe patul de spital să nu păţească nimic. De data asta.
Faptul că era a doua oară când copiii treceau printr-o asemenea încercare este însă un semn că indivizii care fac acest gest criminal nu înţeleg gravitatea faptelor lor. Şi, cu siguranţă, nici nu vor pricepe vreodată, atâta timp cât la orizont apare ideea de profit. Interesant însă este faptul că nimeni nu-i trage la răspundere pe cei care cumpără o astfel de pradă. Proprietarii centrelor de colectare a fierului vechi se fac la fel de vinovaţi ca şi indivizii inconştienţi care fură orice, de oriunde şi oricând. Dacă nu în ochii legii, atunci cu siguranţă din punct de vedere moral. Nu se poate să nu ştie, ei şi angajaţii lor, că metalul achiziţionat este furat. Şi, dacă vor citi rândurile astea, să îşi imagineze că, data viitoare, în sala de operaţie va fi copilul lor. Sau în trenul care trebuie să meargă pe o cale ferată de unde s-au furat componente. Sau într-o maşină, cu părinţii la volan, pe o stradă de la care s-au furat capace de canalizare. Şi, dacă hoţii de fier nu se vor gândi niciodată că atentează la siguranţa persoanelor, a semenilor lor, fără să se gândească vreo secundă că gestului lor le-ar putea cădea victime chiar persoanele dragi, măcar cumpărătorii, cei care fac să existe cererea pe piaţă, ar trebui să se gândească şi la consecinţe.
Sunt convinsă că vor exista voci, cum de altfel mi-a fost dat să aud în timpul documentărilor, care vor spune că aceşti oameni au furat pentru că nu au ce mânca şi nici unde munci. Îmi permit să îi contrazic pe cei care vor susţine asta. Nu stăm pe roze, dar locuri de muncă mai sunt, pentru cine chiar vrea să pună osul la treabă. Celor care fură le lipseşte însă dorinţa de a munci. Cunosc pe cineva care a căutat mai bine de un an de zile să angajeze un manipulant. A mers chiar şi prin bodegi, doar doar o găsi un domn dornic de muncă. Căutările au fost însă zadarnice. Nici prin AJOFM nu a avut mai mult noroc. Munca este grea şi trebuie să mergi zi de zi la serviciu pentru ca o dată pe lună să încasezi un salariu. La furat mergi doar când vrei şi poţi face, într-o singură noapte, exact cât câştigă vecinul care se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora cinci pentru a ajunge la program. Nu ai nici şefi, iar stresul că ţi-ai putea pierde locul de muncă nu îţi dă bătăi de cap. Aşadar, e mai comod să furi, decât să munceşti, în România. Iar lege care să condamne lenea încă n-avem.
