Lui Andrei Popescu (nume fictiv - n.r.), doctorii i-au găsit probleme la inimă în urmă cu 30 de ani, în timpul unui control de rutină. Pentru că a ţinut cont de sfaturile medicale şi a luat pastilele prescrise, gălăţeanul a ţinut boala în frâu. De curând, însă, bărbatul a simţit că ceva nu este în regulă cu inima sa. Obosea după doar câţiva paşi, avea palpitaţii, iar tensiunea o lua razna aproape la fiecare măsurătoare. Îngrijorat, a fost la medicul de familie, de unde a luat un bilet de trimitere către cardiolog. Fără a mai pierde timpul, a mers direct la Spitalul Judeţean Galaţi, în Ambulatoriul de specialitate (Policlinică). Poveşti despre programările care se întind pe luni de zile mai auzise de la rude şi vecini. Nimic nu l-a pregătit însă pentru ce avea să-i spună asistenta din cabinet: "V-am programat. Reveniţi la consult pe 16 noiembrie". Îndărătnic, calendarul arăta însă abia data de 3 mai.
În situaţia lui Andrei Popescu mai sunt şi alte câteva mii de gălăţeni. Zeci de ani au plătit contribuţia la Sănătate, chiar dacă nu au călcat niciodată pragul unui cabinet. Când povara anilor şi-a spus cuvântul, iar bolile i-au trimis la medic, toţi aceşti oameni s-au lovit de un zid al indiferenţei şi al proastei gestionări. Indignarea lor este una justificată, din moment ce tocmai sistemul care ar trebui să le aline durerile îi întâmpină, parcă în bătaie de joc, doar cu lipsuri şi amânări.
Şi cum cifrele vorbesc de la sine, este de ajuns să spunem că din 6.585 de gălăţeni morţi în anul 2012, peste jumătate au decedat din cauza bolilor de inimă. Proporţia a rămas aproape neschimbată în 2013 şi 2014. Iar situaţia de la Cardiologie nu este una singulară. Şi la multe alte cabinete din Ambulatoriul Spitalului Judeţean, şi nu numai, programările ajung să se întindă pe săptămâni sau chiar pe câteva luni. Puşi în faţa acestei situaţii, pacienţii au doar două alternative: fie merg la cabinetele particulare ale aceloraşi medici pe care-i întâlnesc în spital, fie aleg să fenteze sistemul şi să meargă direct la urgenţe. Un control medical la cabinetul particular înseamnă însă pentru mulţi dintre gălăţeni un capăt de ţară, din punct de vedere financiar. Resemnaţi, unii bolnavi pun un pariu riscant cu soarta şi aleg să-şi ducă boala pe picioare, până ce le vine rândul pe lista de aşteptare de la cabinetul de la stat.
Cei mai „curajoşi” merg direct la Unitatea de Primire Urgenţe şi, sub pretextul unei crize, sunt consultaţi. Ar putea părea o soluţie, şi încă una gratuită, dacă nu ne gândim că astfel Urgenţele se aglomerează peste măsură. Iar pentru a turna gaz pe foc, este îndeajuns să amintim şantierul permanentizat în care se află de luni bune Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean, fapt ce micşorează şi mai mult holurile deja aglomerate de zecile de pacienţi.
Cum autorităţile nu par să aibă un program bine gândit pentru remedierea situaţiei, şi cum numărul de bolnavi creşte de la an la an, rândurile celor suferinzi „îngroşându-se” tot mai mult cu tineri, listele de aşteptare din policlinicile spitalelor vor fi încă la ordinea zilei, până ce, eventual, ultimul va stinge lumina.
