Justiţia se face la televizor. Asta se poate spune despre ceea ce se întâmplă în ultima perioadă la nivel naţional. Deputaţi, senatori, miniştri şi, mai nou, chiar prim-ministrul sunt chemaţi, pe rând, la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), pentru a da cu subsemnatul. Şi, culmea, declaraţiile pe care politicienii, mai mici sau mai mari, le dau la DNA nu vizează fapte de ieri sau de acum câteva luni. Au trecut ani buni de la săvârşirea acestor ilegalităţi, dar până acum nimeni nu le-a văzut sau s-a făcut că nu le vede. Şi asta în ciuda faptului că acest parchet, atât de mediatizat în ultimele luni, funcţionează încă din anul 2002.
Nimeni nu spune că procurorii nu trebuie să îi ia la scuturat pe politicieni. Deparde de mine gândul acesta. Dar nu pot să nu mă întreb de ce până acum nu s-a sesizat nimeni că nu ştiu care politician, azi deputat sau senator, a făcut ilegalităţi pe vremea când era primar, de exemplu. De ce nu s-au luat măsuri până acum şi li s-a permis celor incriminaţi acum să ajungă în funcţii publice, cu acces la banul public, astfel încât să poată primi comisoane, că aşa se numeşte mai nou mita în România, cât mai grase?
Repet, nu contest că toţi aceşti oameni, care au încălcat legea, trebuie să răspundă, mai deverme sau mai târziu. Ceea ce nu înţeleg, însă, este faptul că procurorii DNA cer arestarea pentru fapte de corupţie săvârşite în urmă cu foarte mult timp, în unele cazuri fiind vorba chiar şi de patru sau cinci ani. Şi, de obicei, se şi obţin mandate de arestare preventivă din partea judecătorilor.
Nu acelaşi lucru se aplică însă în cazul unor infractori necunoscuţi publicului larg. Săptămâna trecută, procurorii gălăţeni le cereau judecătorilor arestarea preventivă a unui proxenet care şi-a dus iubita la produs în Anglia, ba, mai mult, a şi şantajat-o pentru a-i lăsa lui toate bunurile cumpărate din banii câştigaţi. Faptele bărbatului datează şi ele de ceva vreme, mai exact din 2012. Şi ce credeţi că au făcut judecătorii? Nu numai că nu i-au dau mandat, bărbatul reprezentând totuşi un pericol atât pentru cea pe care a obligat-o să se prostitueze, dar şi pentru alte posibile victime, dar nu l-au pus nici măcar sub control judiciar. Adică, omul poate pleca liniştit oriunde vrea şi poate face orice doreşte.
Astfel de exemple sunt cu sutele în întreaga ţară. Şi poate nu ar fi rău să amintim şi de altele, cum ar fi şoferi băuţi care au făcut accidente cu victime sau infractori cu două dosare în spate pe care judecătorii i-au lăsat în libertate, iar ei au săvârşit alte fapte penale. În aceste condiţii, să înţeleg că faptele de corupţie ale politicienilor sunt mult mai periculoase decât orice altă infracţiune contra vieţilor semenilor noştri sau că totul face parte dintr-un joc mediatic menit să mai atenueze din frustrările românilor de rând?
Revenind însă la politicienii penali din zilele noastre, mărturisesc că mă mai roade o întrebare. Dacă tot îi acuză că au furat din banii publici, fie ei ai autorităţilor locale sau naţionale, de ce sunt ţinuţi în închisoare pe banii statului? Bani strânşi, conform reclamelor celor de la Finanţe, de la noi, contribuabilii, care stăm şi vedem cum suntem furaţi de fapt de două ori.
