Cu fustele în cap în noaptea minţii

Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

Dacă mai aveam vreun dubiu că una din condiţiile de căpătâi pentru a face politică este să fii puţin ipocrit e doar un mit, acum am certitudinea că, pentru unii care se îndeletnicesc cu asta, ipocrizia e ridicată la rang de artă. Una destul de naivă şi de adesea de prost gust, care-l loveşte în viscere pe cel ce se vrea a fi „îmbrobodit” cu vorbe şi gesturi de carton. Că eşti ipocrit ca politician când vorbeşti de strategii (în cazul în care mimezi că ai avea sau ai achiesa la vreuna), de bani sau de programe sociale e una, dar când îl ataci pe cel ce ţi-a dat votul (sau nu, că doar e democraţie!) în cele mai primare simţăminte e altceva. De două zile, presa şi mai ales mediul virtual mustesc de reacţii şi interpretări ca urmare a halucinantei declaraţii a ex-ministrului Rus. Ex-ministru, care, la momentul la care a scăpat „porumbelul”, era cât se poate de şef al Transporturilor. Şi fost ministru de Interne, exact cel care manageria şi problema cu golanii şi curvele, aşa cum i-a „licenţiat” pe copiii şi, respectiv, soţiile românilor care muncesc afară.

Diaspora a sărit în aer, la fel ca şi societatea civilă din ţară. Familiile celor plecaţi să câştige o pâine în construcţii sau la autostrăzile străinilor au sărit ca arse, la fel ca şi majoritatea românilor rămaşi să se sufoce în aburii tranziţiei care nu se mai sfârşeşte. Sau poate s-o fi referit domnul ministru la acele efecte sociale colaterale, reprezentate de deviaţii, de familii distruse, de copii abandonaţi? Că se mai întâmplă şi asta, dar îmi place să cred că nu e o regulă.

Ce mi se pare cu adevărat trist este că printre milioanele de români care muncesc cu capul sau cu spinarea prin ţări străine sunt cu adevărat unii care ne fac de ruşine, la fel de tare cum le-a făcut să se ruşineze domnul ex-ministru pe familiile „stranierilor”. În ultimii zece ani, românii au ajuns pe primul loc într-un sinistru top al crimelor şi jafurilor în Occident. Doar piaţa drogurilor nu este controlată de români, potrivit statisticilor, în rest, cele mai grave infracţiuni sunt apanajul conaţionalilor noştri. Marocanii şi albanezii pălesc în faţa tenacităţii cu care românii, printre ei regăsindu-se mulţi gălăţeni, ucid, fură sau se prostituează, pentru că, în numeroase cazuri,  societatea în care s-au născut i-a împins să facă asta. Cei care, în condiţii economice şi sociale normale, ar fi alcătuit, în ţară, clasa de jos, au evadat şi s-au transformat în cărţi de vizită negative pentru România. Alţii s-au organizat şi au împânzit Europa cu reţele infracţionale de o agresivitate fără precedent, producătoare de bani grei, care, surpriză, se cheltuiesc în ţară, dar pe maşini, vile sau fiţe de neam prost.

O cantitate impresionată de bani negri „făcuţi” afară sau aici sunt spălaţi în viaţa politică sau în afacerile multora care se vor a fi reprezentanţii naţiei prin Guvern sau Parlament. Sunt bani făcuţi şi cotizaţi prin filierele lumii interlope, în care aparatul trebuie să funcţioneze ca uns, de la „mardeiaşul executant" la „capul care dispută teritoriul” şi până la „propteaua” care asigură liniştea şi siguranţa afacerilor. Şi să ne mai mire când câte un „sponsor” cu lanţ gros şi ceafa lată, prieten cu unul şi altul, ajunge, după câţiva ani de reciclare la puşcărie, temeinic stâlp al societăţii! Îi miroase cuiva a golăneală? Dar a curvăsăreală, domnilor politicieni?

Citit 1229 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.