În recenta isterie provocată de transformarea Senatului în paravan pentru gaşca politicienilor suspectaţi de corupţie, o serie de alte decizii importante, care au primit votul favorabil al senatorilor, au trecut aproape neobservate de opinia publică. Printre aceste hotărâri eclipsate se numără şi unda verde pe care senatorii au dat-o legii care va permite introducerea consultaţiilor cu plată în spitalele publice.
Dacă proiectul va trece şi de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, spitalele de stat se vor transforma într-o struţo-cămilă, cel puţin dubioasă, între public şi privat. Autorii proiectului şi-au motivat iniţiativa prin faptul că astfel se va ajunge la mult dorita creştere a veniturilor medicilor din România, în timp ce, concomitent, va fi eliminată şpaga din spitale. Ambele premise sunt însă total eronate, iar legea, odată adoptată, nu va face altceva decât să frângă şi mai mult spinarea unui sistem deja saturat de birocraţie.
Sectorul privat ar fi primul atins. O parte dintre pacienţii "cu dare de mână", care acum apelează la clinicile particulare, ar avea posibilitatea să se trateze în condiţii similare în spitale, la preţuri chiar ceva mai mici. Această competiţie, între serviciile contra cost din spitale şi serviciile de la particular, ar putea fi benefică pentru pacienţi. Miza războiului privat-stat este însă lupta pe medici. Provocarea pe care o vor întâmpina managerii de spitale va fi să găsească o cale prin care să-i motiveze pe medicii care acum au colaborări "la privat" să rămână în spital, pentru a oferi consultaţii contra cost, după terminarea programului obişnuit. Provocarea pare a fi încă de la început sortită eşecului, dacă ne gândim că mulţi dintre medicii cu experienţă (şi nu doar aceştia) au deja deschise propriile cabinete medicale de cartier.
O altă categorie afectată ar fi medicii rezidenţi şi tinerii medici specialişti. Aceştia ar fi discriminaţi de faptul că majoritatea covârşitoare a bolnavilor ar alege, fără doar şi poate, să fie trataţi exclusiv de medicii cunoscuţi. Calculul pacientului ar fi simplu: sunt de acord să plătesc pentru consultaţiile sau tratamentele pe care le fac, dar cu condiţia să-mi aleg medicul. Astfel, marii câştigători ai noii legi ar fi medicii cu notorietate în comunitatea în care profesează. Iar aici ne abatem iarăşi de la premisele de la care am pornit. Miza principală a creşterii veniturilor medicilor este motivarea tinerilor medici să rămână în ţară. Cum consultaţiile pe bani ar fi însă oferite în special de medicii cu experienţă, tinerii ar fi iarăşi lăsaţi pe dinafară. Trebuie să subliniem şi faptul că sistemul medical românesc este oricum unul paternalist. Chiar dorit de pacienţi, un tânăr rezident nu ar risca oricum să-l supere pe şeful de secţie, luându-i pacienţii, de teama repercusiunilor ulterioare. Între medici, nimic nu se uită!
Nu în ultimul rând, legea consultaţiilor pe bani în spitalele de stat i-ar discrimina tocmai pe pacienţii "fără potenţial". Astfel, săracii ar avea şi mai greu acces la servicii medicale. Grăbit şi interesat de consultaţiile care îi vor aduce "mălaiul" (pentru că oricum salariul merge), medicul va fi şi mai puţin motivat decât este acum să-şi dea interesul în timpul orelor de program. Oricum ar fi, o asemenea lege arată, din nou, incompetenţa şi lipsa de viziune a celor puşi să ia hotărâri într-unul dintre domeniile de care depinde, într-un fel sau altul, viaţa fiecăruia dintre noi.
