Am apucat vremuri importante: nu numai că am trăit rău în două în două milenii diferite, dar, mai ales, în două sisteme politice diferite, iar lucrurile nu par să se oprească! Vedem războiul din Ucraina, noul război rece, hoţii din ţară. Ţarul Putin pretinde că „în regiuni importante din punct de vedere strategic pentru Rusia creşte potenţialul de conflict", că Rusia şi-a perfecţionat sistemul de apărare aerospaţial, chiar şi din Arctica… Ce de vorbe!
România pierde lideri şi trepăduşi pe frontul arestărilor. Ei se dau victime: ce de vorbe! Premierul îşi permite să boicoteze boicotul statelor UE şi se duce la Jocurile Europene de la Baku (singurul şefuleţ european prezent!), aşezat în tribună chiar în spatele lui Putin. În timp ce ambasada americană la Bucureşti zice că avem „unul dintre cele mai bune parteneriate militare din lume”: elefantul, partener cu ţânţarul! Ce de vorbe! Totodată, SUA bate şaua: Ambasada americană la Bucureşti a organizat un concurs de afişe pe tema… „Corupţia îţi ucide viitorul!”
În schimb, ne tămâiază că împreună vom "construi o economie de clasă mondială" (cu ce… clasă să construim ceva?!) Ce de vorbe! De parcă n-ar şti prea bine şi ei cum „stăm”: uite, chiar toamna trecută, însărcinatul american cu afaceri şi militari ai unchiului Sam ne-au curăţat plaja Năvodari! Înainte de a construi ceva trebuie să învăţăm să curăţăm! Singuri!
Comemorăm zilele acestea evenimentele din 13 – 15 iunie ´90, când minerii au fost asmuţiţi pe intelectuali! Fără aplicarea punctului opt de la Timişoara, fără măcar a reabilita în justiţie victimele fostului regim, oameni crescuţi la sânul roşu au continuat să ne conducă centralizat, centralizând şpaga, ploconul şi traficul de influenţă, spunând că ne e mai bine. Ce de vorbe! Haitele politice au împărţit, au furat şi mai fură, ar fi tăiat până şi plopii din gândul lui Eminescu ca să-i vândă afară – şi ne mirăm de ce vremea şi vremurile au luat-o razna, de ce avem caniculă acum! În loc de construcţii, avem proiecte şi studii de fezabilitate scumpe, în loc de dialog, declaraţii tot mai ascuţite. Ce de vorbe!
Uite, până şi la comemorarea lui Eminescu, evocare cu o anume tradiţională banalitate, după ce fanfara a cântat lângă statuia poetului, cuvântul de ordine fiind să se vorbească scurt, să nu stea astfel copiii mult în soare, chiar preşedintele Consiliului Judeţului, un scriitor talentat de altfel, s-a lansat într-o filipică lungă. Trecem peste faptul că, fiind copii de faţă, i-a numit pe detractorii lui Eminescu „prostituate intelectuale plătite” şi că tâmpenia cu „scheletul din dulap” e deja prea veche ca să mai faci capital politic împotriva ei, dar prezidentul şi-a amintit că atunci când a recitat, la alegeri, „Doina” „un oarecare domn Tismăneanu, a cărui tată a fost criminal pe vremea bolşevicilor, m-a făcut „verde-roşu”, adică legionaro-comunist”.
În acel moment numitul publicist o fi sughiţat pe undeva, copiii n-au înţeles nimic, scriitorii prezenţi (cam puţini) aşteptau să-şi pună florile la piciorul muzei, dar prezidentul tocmai susţinea că avem curaj omagiindu-l pe Eminescu, că „în curând toţi cei care îl vor omagia pe Eminescu vor fi consideraţi un pericol”. Pericolul e tocmai să-l banalizăm pe Eminescu! Sunt atâtea pericole reale în jurul nostru şi nu ne pasă, trăim urmările unor crime ecologice, alături lumea se înarmează, până şi superba Palmiră este în pericol să fie distrusă de gruparea extremistă Statul Islamic! Te uiţi după Eminescu şi ce de vorbe auzi!
