De luni bune se discuta, ieftinirea, de la 1 iunie, a medicamentele. Din momentul anunţării acestui lucru, depozitele de medicamente nu au mai făcut însă aprovizionări în farmacii şi au ameninţat că vor scoate anumite medicamente de pe piaţă. Nimeni nu a luat în calcul aceste avertismente, iar problemele nu au întârziat să apară.
Le-am trăit pe pielea mea atunci când am vrut să cumpăr câteva medicamente, toate pe bază de reţetă compensată, pentru un bolnav cronic. Omul, cardiac şi hipertensiv, are nevoie de pilulele cu pricina, zilnic, pentru a supravieţui. Conform noului sistem, medicamentele compensate se pot cumpăra lună de lună, fracţionat, de la mai multe farmacii, chiar dacă este reţeta este prescrisă pentru trei luni. Fiindcă, după cum spuneam la început, medicamentele urmau să se ieftinească, farmacista m-a informat că nu are toate pastilele pentru trei luni de zile, aşa că îmi va da pentru 30 de zile. Am repetat aceeaşi experienţă şi luna următoare, dar şi luna aceasta. De fiecare dată am primit acelaşi răspuns cu privire la unul dintre medicamente. „Noi nu îl avem. Ştiţi, din cauza faptului că se schimbă preţurile, nu am primit încă marfă”, mi-a spus femeia, vădit jenată de situaţie. M-a sfătuit să merg la o altă farmacie. Aşa am făcut. O dată am avut noroc şi, după două zile de alergătură, am reuşit să găsesc şi medicamentul-problemă. Minunea nu s-a mai repetat însă luna aceasta, când am încercat să cumpăr reţeta cu mult după 1 iunie. Iar nervii mei au fost întinşi la maximum în momentul în care mi s-a spus că nu pot lua un alt medicament, care să aibă aceeaşi substanţă activă, pentru că…. sistemul nu permite. Şi asta în ciuda faptului că pe reţetă este trecută substanţa activă şi nu numele medicamentului. Care este problema? Răspunsul este acelaşi, enervant, absurd: sistemul. După alte zile de căutări, zeci de telefoane şi explicaţii primite, am ajuns la concluzia că medicamentul nu este de găsit nici măcar în depozitele de la Bucureşti, aşa că bolnavul meu nu are decât să moară până luna viitoare, când medicul de familie îi poate da o altă reţetă compensată.
Cazul nu este singular. Din păcate, mii de bolnavi în această ţară trec prin aşa ceva. Şi, culmea, unii dintre ei un au niciun aparţinător sănătos, care ar putea umbla, prin soare torid, din farmacie în farmacie pentru a le cumpăra reţetele. Probabil aceasta este „soluţia” aleşilor de a scăpa de bolnavii care, după o viaţă de muncă, au ajuns la mâna statului pentru a-şi putea cumpăra medicamentele vitale pentru ei.
După o astfel de experienţă, după ce mi-a crescut şi mie tensiunea cu mult peste limite, atât din cauza sistemului, cât şi a căldurii de afară, mă întreb dacă cei care ne conduc ţara se gândesc că peste ani vor fi şi ei bătrâni. Şi atunci, în condiţiile în care medicamentele nu se găsesc în farmacii, nici pensiile nesimţite, pe care şi le-au votat recent, nu îi vor ajuta să îşi trateze bolile. Şi, dacă au impresia cumva că bolile cronice sunt doar sinonime cu bătrâneţea, le dau eu o veste. Nu sunt. Poţi fi hipertensiv, poţi face accident cerebral chiar şi tânăr fiind. Ceea ce nu le doresc, fiindcă sunt bună la suflet. Să le dea Dumnezeu minte, asta le doresc!
