Am fost uimită să văd cum, la Târgu Bujor, o firmă investeşte de ani buni în realizarea sau modernizarea anumitor obiective din oraş, cu bani proprii, sub formă de donaţie. Firma cu pricina a donat o instalaţie de încălzire şi centrală unei şcoli, a donat aparate de fitness pentru crearea unui spaţiu dedicat mişcării, a realizat un parc în faţa liceului din oraş. Evident, obişnuiţi cu mizeria, cu substraturi, interese şi mite, primul gând care ni se insinuează în minte e că donaţiile acestea au fost făcute poate pentru ca omul şi firma să se aboneze la contracte cu Primăria. Sursele noastre spun însă că nu există asemenea contracte.
Am putea spune că sigur are ceva de ascuns patronul, odată ce nu vrea publicitate, nu se laudă cu donaţiile respective. Însă, mă gândesc că, dacă cineva ar fi însetat de bani, dacă ar avea vreun interes, ar investi cel mult într-un singur obiectiv, nu în mai multe. Mărinimia s-ar opri, la un moment dat. Nu ar continua nimeni, ani la rând, să doneze. Însetatul de bani este zgârcit, trage cât mai mult pentru el, nu se aruncă în donaţie după donaţie. Cadourile către comunitate, la noi, rămân rara avis. Trist mi se pare că, şi atunci când ele se întâmplă, ne gândim automat că la mijloc este ceva necurat. Ori, dacă nu ne gândim, suntem naivi. Mi se pare cumplit să nu existe cale de mijloc, să avem de ales între naivitate şi mizerie. Politica şi administraţia (care, până la urmă, tot la politic ajunge sau tot de la politic pleacă) ne-au măcinat orice umbră de credinţă în umanitate şi onestitate, pentru că, cel mai adesea, vedem în sfera asta conflicte de interese, evaziune fiscală, spălare de bani, contracte cu dedicaţie. Şi câte mai sunt pe care nu le vedem! Aşa că, şi dacă se întâmplă ceva bun, prima întrebare este cine are de câştigat. Şi ce. Şi cât.
Cu exemplul firmei din Târgu Bujor în minte, am vrut să vedem şi dacă la Galaţi, unde sunt o groază de firme mari, cu sute de angajaţi, s-au făcut gesturi similare. Câte dintre aceste firme mari, care mai au şi contracte cu Primăria, au construit şi realizat obiective pe banii lor? Nu fiindcă ar fi obligatoriu, ci pentru că vor să lase ceva în urmă.
Săptămânile trecute, am făcut o solicitare în acest sens către Primăria Galaţi. Ce firme au investit în realizarea unor obiective de interes public în oraş, ce parcuri au fost donate? Primăria ne-a răspuns că nu ştie nimic. Mi s-a părut absurd ca municipalitatea să nu ştie ce parcuri au fost realizate, în oraş, pe banii altora. Mai ales că, îşi amintesc unii lucrători de prin administraţie, undeva în perioada 2009 – 2010, Metro Galaţi, dar şi Linde Gas au amenajat parcuri în Galaţi. Mai mult decât atât, unul dintre primele locuri de joacă pentru copii cu suprafaţă anti-şoc de pe Faleză, respectiv cel de la scări, din apropierea terasei Andrada, a fost donat pe timpul fostei administraţii de o firmă dintr-un oraş vecin. Cât despre cele indigene, se pare că, cel puţin pentru ultimii ani, deviza a fost clară: la contracte - înainte, la donaţii - înapoi!
